Motanul_Filozof

O veste foarte trista...

2012-02-12T20:37:00.000+02:00

Foarte trist... O stire care pare incredibila: s-a stins din viata Whitney Houston. Una din cele mai mari voci din ultima vreme, o cantareata exceptionala! Era printre cantaretele mele preferate. Am scris si aici despre acest lucru. As dori sa-i aduc si pe acest blog un omagiu.

Doua legende:

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Despre ideea de a se infiinta mai multe partide politice

2012-01-28T06:32:00.005+02:00

Aceasta idee a fost evocata de Dl. Cristian Preda la Interviurile Gandul:

"♦ Avem nevoie de relaxarea condiţiilor pentru înfiinţarea unui partid politic: 25.000 de membri este foarte mult, am putea să ne oprim la 2.500. Este o problemă că nu se pot înfiinţa mai multe partide politice. Trebuie să renunţăm la pragul electoral de 5%. Trebuie să jucăm corect. Să fie un campionat cu mai multe echipe, este sănătos pentru liga noastră politică.
♦ Partidele nu se vor reforma dacă le spui pe un ton imperativ că trebuie să se reformeze."

Eu stau si ma intreb: de ce? De ce trebuie infiintate mai multe partide politice in Romania? Si de ce trebuie renuntat la pragul electoral de 5%?
Ideea aceasta, pe care a exprimat-o Dl. Preda, pare foarte generoasa la prima vedere. Insa ar trebui sa ne intrebam ce fel de partid este acela care ar avea doar 2500 de membrii. Scopul oricarui partid este sa ajunga la Putere. Insa pentru asta trebuie sa ai si oameni bine pregatiti. Clasa noastra politica este, desigur, departe de perfectiune. Totusi s-a format in toti acesti ani scursi de la Revolutie incoace. Aceasta experienta a insemnat si perfectionare. O perfectionare in timp. Repet, este departe de perfectiune. Sunt multe aspecte criticabile. Dar, cu toate acestea, altceva mai bun, cel putin pana in acest moment, trebuie sa recunoastem, nu avem. A se infiinta un partid nou cu numai 2500 de membrii pune din start la indoiala nu numai reprezentativitatea sa dar si calitatea membriilor sai. Practic, juma' de cartier si iaca partidul nou infiintat!! Pe scena noastra politica sunt cateva partide mari, care si-au conturat, in timp, unele de la bun inceput, altele, mai greu, pe parcurs, o anumita linie ideologica. Se poate vorbi de social-democratie, de liberalism. De un liberalism conservator si crestin-democratie, cum e in cazul PDL. Daca s-ar infiinta o sumedenie de partide mici atunci intrebarea logica este: ce fel de ideologie isi vor asuma? Ca partidele existente trebuie sa se perfectioneze, absolut de acord. Insa aceasta perfectionare necesita timp si, poate, de ce nu, chiar schimbari de generatii... Ca partidele nu se vor reforma daca le spui pe un ton imperativ sa se reformeze este mai mult decat evident. De aceea si necesita timp, pentru ca e vorba de o evolutie a acestor partide si, cred ca se poate spune si asa, de un proces istoric. Aparitia de multe partide mici n-ar face altceva decat sa arunce in desuetudine continutul ideologic pe care trebuie sa-l aiba un partid: practic, nu va mai conta. Se vor strange mai multi cetateni si vor forma un partid mic, ce poate sa aiba numai 2500 de membrii, cu convingerea sincera (nu neg, iata, lucrul asta) ca ei stiu ce si cum trebuie facut pentru ca sa fie mai bine. Partide mici, fara ideologii, fara oameni pregatiti, fara experienta politica. Sa ne gandim ce ar insemna ca un astfel de partid, facand valva multa si gura mare, intr-un mod cat se poate de populist, sa ajunga la Putere. Si sa ajunga sa conduca niste oameni cu o slaba pregatire politica si ideologica, fara cultura, gen Gigi Becali sau Dan Diaconescu. In felul acesta cred ca se va distruge orice urma de adevarata angajare politica. Sau, poate mai bine zis, se va distruge calitatea angajarii politice. Vom avea o angajare politica de cartier, fara niciun fel de continut ideologic. Adica un teren fertil pentru orice miscare de extrema (si gen Ultras? de ce nu?), care ar putea sa se manifeste mult mai bine in felul asta si care ar putea ajunge si in Parlament. In niciun caz nu se va produce, in felul asta, reforma clasei politice, mult trambitata de actuala Putere. Dimpotriva, ceea ce se va intampla va fi alienarea si mai profunda a societatii noastre. Ar putea fi ceva asemanator cu anii '90, cand existau o sumedenie de mici partide, fara niciun fel de reprezentativitate la nivel national, fara niciun fel de continut. Deci este plauzibil sa presupunem ca va fi o involutie nu doar a clasei noastre politice, ci si a intregii societati. Si chiar a calitatii Democratiei. Cu atat mai mult, in astfel de conditii, nu se va mai putea vorbi de un proiect de societate. Acesta va deveni, in atari conditiuni, din ce in ce mai neclar. De aceea cred ca e realist si mult mai bine sa se adopte o alta atitudine, sa se mearga pe o alta cale, si anume: perfectionarea partidelor existente, in special a celor mari, cu adevarat semnificative la nivel national. Ceea ce ar insemna si perfectionarea Democratiei la noi. Dar o evolutie pozitiva a acestor partide ar trebui sa aiba loc si atunci vom asista si la ameliorarea conditiilor de viata din tara, la ameliorarea societatii noastre in general.

Evident, foarte multa lume e nemultumita de actuala clasa politica. Nu trebuie insa sa uitam ca Democratia noastra e una tanara. Are doar 22 de ani. De aceea este necesar ca partidele existente sa se maturizeze inca. Este vorba si de PSD, si de PNL, si de PDL, dar si de toate partidele existente la noi. N-avem inca o Stanga politica suficient de matura, asa cum n-avem nici o Dreapta politica suficient de matura. Spre exemplu, migratiile unora de la un partid la altul, cateodata bruste, neasteptate, dovedesc acest lucru. Totusi, aceste partide au dobandit cu greu o experienta politica democratica in acesti 22 de ani scursi de la Revolutie incoace. Si aceasta experienta nu trebuie trecuta cu vederea. Ar fi o mare greseala. Suntem la inceput, dupa decenii de totalitarism. In asemenea conditii nici nu se poate vorbi de maturitate. Cred ca e un moment de analiza pentru toate partidele noastre: sa vada unde au gresit, cum se putea face mai bine. Iar lucrul acesta le va conduce catre perfectionare.

As dori sa spun cateva cuvinte despre angajarea politica.
Adevarul este ca pentru a fi cu adevarat angajat politic nu trebuie numai sa ai anumite vederi politice, dar si idealuri pentru care sa militezi. Comunismul a ucis angajarea politica. Chiar pe vremea comunismului se spunea ca membri de partid sunt multi, comunisti sunt putini!! Atata vreme cat trebuia sa intri in partid atunci cand ti se facea propunerea, nu se putea vorbi de angajare politica. Si trebuia sa intri ca nu cumva sa suporti consecinte nu prea bune... Spre exemplu sa fi repartizat sau detasat la Vintu de Jos. Sau multi chiar cautau sa intre in partid pentru a putea ocupa o functie de conducere. Asta nu mai este angajare poltica, este carierism, sustinut politic. Iar acest fenomen s-a perpetuat si dupa caderea comunismului, atat era de inradacinat in societatea romaneasca. Angajarea politica trebuie sa provina, sa fie din constiinta omului. Cu alte cuvinte, nu ar trebui sa fie necesar, spre exemplu, sa fi membru de partid pentru ca sa ai o cariera frumoasa, sa ajungi intr-o functie de conducere. Aprecierea ar trebui sa se faca pe baza de merit, talent, eficienta in munca depusa, competenta, etc, in orice caz nu pe baza de carnet de partid. Aderarea la un partid politic trebuie sa fie facuta din convingere. De aceea ideologia are importanta ei. Migratia politica, criticata pe buna dreptate, dovedeste ca inca nu avem politicieni chiar care sa poata spuna ca sunt pe deplin formati din punct de vedere politic, ca si-au format inca vederi politice si convingeri politice ferme. Asta inseamna cand un om, la numai cateva luni dupa ce l-a criticat cu toata forta pe Boc, Basescu, PDL, trece, brusc, unde credeti, chiar in tabara PDL-ului!! Pentru ca societatea noastra nu are o traditie a angajarii politice. Dupa cum aratam, pe vremea comunismului trebuia sa sustii PCR-ul, deci nu era vorba de angajare politica a individului ci de o obligatie impusa de autoritati. Or, acum, in privinta clasei politice si a politicienilor, trebuie, in continuare, depuse eforturi sa se formeze oameni cu convingeri politice ferme. Degeaba dai o lege impotriva migratiei politice, daca oamenii nu au convingeri politice, si, drept consecinta, vederile lor politice sunt, de fapt, instabile. Cand spui, spre exemplu, ca esti social-democrat, apoi asa ceva si trebuie sa fi. Fara unitatea formei si a continutului e greu de crezut ca poate avea loc o perfectionare adevarata a clasei politice. Deci a fi social-democrat inseamna, in primul rand, cunoasterea si intelegerea acestei ideologii. Apoi sa fi convins de aceasta ideologie, pentru a putea milita in acest sens. Iar acest lucru este valabil pentru oricare alta ideologie. A fi liberal, spre exemplu, inseamna sa-ti asumi tu ideologia liberala, sa militezi in acest sens si sa actionezi ca un liberal. Bine, la modul general, important e sa fi om. Insa cand un ins se hotaraste sa intre intr-un partid, importanta este si convingerea sa politica.
Sa ne gandim ce inseamna aparitia unui mare numar de partide mici (datorita neincrederii in actuala clasa politica si dezamagirilor provocate de aceasta) cu membri care sa nu aiba vreo convingere politica. Si, adunati de la toate aceste partide, in total vor fi multi astfel de membri. Cred ca este evident ca nu se poate vorbi de o angajare politica serioasa in acest caz. Mai degraba de o manipulare in masa, de o alienare sociala profunda. Si mi-e teama ca lucrul acesta, daca va fi pus in practica, va face mai mult rau societatii, decat bine.
De aceea ideea D-lui Preda trebuie, dupa parerea mea, privita cu prudenta.

Update

L-am intrebat pe Dl. Cristian Preda despre aceste lucruri - aici. Iata care a fost raspunsul pe care l-am primit:

"Motanul Incaltat:
Am explicat motivul: e bine ca interesele diverse din societate să fie reprezentate de formațiuni politice. În acest moment, existența a două blocuri politice nu e suficientă pentru a traduce diversitatea opiniilor din România."(subl.mea)

Ideea, chiar daca sunt destul de sceptic in privinta ei, este interesanta si cred ca merita reflectat mai atent asupra ei. Pentru ca e important sa studiezi si sa incerci sa clasifici aceasta diversitate actuala a opiniilor din Romania. Care sunt, spre exemplu, tendintele dominante? Ai putea spune ca cele de Stanga, daca ar fi sa te iei dupa sondajele de opinie. Insa o cercetare stiintifica, care merita sa fie facuta, ar trebui sa demonstreze riguros lucrul acesta, daca intr-adevar este asa! Lucrurile nu sunt simple, iar o explicatie foarte clara la scaderea drastica de popularitate, intr-un timp relativ scurt, de numai 2 ani, a Presedintelui, ca sa dau un exemplu, nu cred ca s-a putut da pana in momentul de fata. Asta dupa ce a fost o manifestare de bucurie nemaipomenita atat in 2004 cat si in 2009... Ar trebui cercetat mai atent acest aspect si poate vom da peste niste concluzii surprinzatoare...

Pe de alta parte, cred ca trebuie subliniat un aspect. PDL a condus in acesti doi ani (2009-2011) pe o perioada grea de criza economica globala, ce a afectat nu numai Europa, dar si SUA. In sondaje este cotat cu aprox. 18%, de la 30-31%, care a fost maximul acestui partid in 2008. Deci e o scadere de doar 12%. Te-ai fi asteptat sa se erodeze mai mult, data fiind guvernarea in vremuri grele, reducerile salariale, masurile de austeritate pe care le-a aplicat. Si, cu toate acestea, e vorba de o scadere de numai 12%-14% in 2 ani, repet, grei!! E mult? E mare aceasta scadere...? Parca nu prea...

Update 02.02.2012
Ca tot vorbeam de sondaje, iata ce spune si ultimul sondaj - aici. PDL a scazut cu aproape 6% in nici o luna de zile!!!
Insa iata ce ne mai spune ziare.com:

Regele Mihai, pe locul intai in topul increderii romanilor - sondaj IMAS

Se arata, printre altele, ca:

"Regele Mihai este lider in clasamentul personalitatilor in care populatia are incredere, iar presedintele Basescu s-a prabusit la cea mai scazuta cota de cand este presedinte.
Conform rezultatelor din luna ianuarie ale sondajului realizat de IMAS pentru ziarul Adevarul, regele Mihai a ajuns la o cota de incredere de 36,6%, urmat pe podium de presedintele liberalilor, Crin Antonescu, cu 25,4%, si de seful social-democratilor, Victor Ponta, cu 22,5%.

Traian Basescu este la cea mai scazuta cota de cand ocupa fotoliul de la Cotroceni, adica 8,6%. Premierul Emil Boc sta si mai prost, doar 7,3% dintre respondenti afirmand ca au destul de multa sau foarte multa incredere in seful Guvernului.

Regele Mihai si-a inceput ascensiunea in sondaje dupa discursul sustinut la 25 octombrie in fata Parlamentului.

In decembrie 2011, fostul suveran se situa la o cota de incredere de 25,7%, iar, in mai putin de o luna, pe fondul protestelor de strada, a urcat cu zece procente. Ceilalti membri ai familiei regale se situeaza, de asemenea, pe pozitii bune la capitolul incredere.

Presedintele a inceput sa piarda masiv in sondaje in prima parte a anului 2011, ajungand in luna iunie la un minim de 8,8%, dupa ce a anuntat reducerea salariilor si a pensiilor.

Ulterior s-a stabilizat in jur de 9-10%, pentru ca, in ultimele luni ale lui 2011, sa inregistreze o usoara ascensiune pana la 13%. Interventia telefonica prin care a intrat intr-un dialog polemic cu doctorul Raed Arafat si protestele publice care au urmat l-au facut pe presedintele Basescu sa piarda aproape cinci procente si sa ajunga la un minim istoric." (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

24 ianuarie

2012-01-24T19:51:00.000+02:00

Sunt vremuri, iata, de mitinguri de protest antiBasescu si impotriva guvernului PDL. In toata tara de mai bine de 10 zile sunt astfel de manifestatii, care au degenerat si in violente. Am scris si aici pe blog despre aceste lucruri. Sigur, traim vremuri care il bulverseaza pe cetatean... Dar stateam si ma intrebam: cum sarbatorim noi 24 ianuarie? Mie mi se pare ca aceasta mare sarbatoare - Unirea Principatelor Romane sau Mica Unire - nu mai este sarbatorita de catre noi asa cum trebuie, ca si cum nu i-am mai da o importanta deosebita. Si nu e bine lucrul asta. In primul rand, la o astfel de sarbatoare nu trebuie sa se strige lozinci antiguvernamentale sau antiBasescu, ca sa dau un exemplu. E timp si in alte zile pentru asa ceva. Cand sarbatorim marile sarbatori nationale nu le folosim ca pretext pentru imunda lupta politica din prezent: pentru ca ne-am strans mai multi, hai sa strigam un "Jos Basescu!". Nu asa ceva trebuie facut la o sarbatoare de asa mare insemnatate. Si de aceea nu pot sa fiu de acord cu cei ce considera, indiferent de rang, stare sociala, etc, ca "merge si-asea". Ci trebuie sa sarbatorim asa cum se cuvine, cu mic, cu mare!

Dupa parerea mea, 24 ianuarie si 1 decembrie sunt sarbatori definitorii pentru Romania! Practic, sarbatorim art.1, al.1 din Constitutie, care spune:

"Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil."

Aceasta si sarbatorim pe 24 ianuarie si pe 1 decembrie.

Insa poate putini stiu ca pe 24 ianuarie, dar in 1862, a mai avut loc un eveniment important: "Deschiderea primului Parlament unic al României la București. Domnitorul Al.I.Cuza proclamă în mod solemn, în fața Adunărilor Moldovei și Țării Românești, "Unirea definitivă a Principatelor", iar orașul București este proclamat capitala țării". Deci iata ca sarbatorim si primul Parlament unic al Romaniei, adica sarbatorim, si nu cred ca exagerez daca spun asa, Democratia in Romania, intr-o tara care a cunoscut, din 1938 si pana in 1989 forme de guvernamant totalitare! Nu e putin lucru, deci, aceasta zi: 24 ianuarie. Si cred ca trebuie s-o tratam cu mai multa cinstire decat o facem in prezent. Intr-o perioada in care patriotismul a scazut... Ar trebui sa ne gandim la semnificatia profunda a zilei de 24 ianuarie si la faptul ca fara 24 ianuarie 1859 n-ar fi fost posibila cucerirea independentei in Razboiul pentru Independenta din 1877-1878! Mai mult respect, mai multa cinstire trebuie sa acordam acestei mari sarbatori.

Sa vedem ce spune presa.

Gandul:

24 IANUARIE. MESAJUL LUI BĂSESCU de Ziua Unirii

ZIUA UNIRII 24 IANUARIE. Victor Ponta şi Crin Antonescu, prezenţi la manifestările de la Iaşi, Emil Boc - în Parlament. LIVE TEXT

La multi ani!

Cate ceva din realitatea interna...

2012-01-24T17:45:00.000+02:00

Despre demiterea ministrului de Externe, Dl. Teodor Baconschi, am relatat aici. Insa iata ca se intampla si alte fenomene si m-as referi aici la cele de ordin economic. Mai putine firme au intrat in insolventa in 2011, fata de anul 2010. Pe de alta parte, Guvernul pare sa fie pus pe "fapte mari" pe ultima suta de metrii, desigur. Totusi, nu e de neglijat. Restructurarile din sectorul de stat continua, dar sa urmarim ce ne spune

Romania Libera:

Peste 19.600 de firme au intrat în insolvenţă anul trecut

Se arata, printre altele, ca:

"19.651 firme au intrat în insolvenţă anul trecut, faţă de 2010, când aproape 21.700 de companii au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile.
Cele mai multe insolvenţe s-au înregistrat anul trecut în Bucureşti (1.880) şi în judeţele Bihor şi Constanţa (1.320, respectiv 1.304). La polul opus se situează Suceava, unde anul trecut doar o firmă a intrat în insolvenţă, Mureş - 54 şi Teleorman - 70.
În luna decembrie, numărul firmelor în incapacitate de plată a scăzut faţă de noiembrie, de la 2.062 la 1.822.
Firmele din domeniul comerţului s-au confruntat cu dificultăţi financiare şi în 2011, peste 7.800 de societăţi intrând în insolvenţă, dar şi cele din industria prelucrătoare şi construcţii."

Este adevarat ca sunt mai putine firme, dar e cam tot p-acolo. Trebuie sa citez si acest aspect interesant:

"Numărul înmatriculărilor a fost de 130.162 de firme, comparativ cu 119.048 înregistrate în anul anterior, astfel că la sfârşitul lunii decembrie erau activi peste 951.800 de agenţi economici."

Nu stiu de ce, dar am impresia ca aparitia asta de firme noi, peste 130.000, iata, e, daca se poate spune asa, cam haotica... Apar firme noi, dar se vede oare un progres economic pe masura...? Sau aceste firme noi care apar cu duiumul apar fortat, sunt consecinta politicilor de restructurare promovate de guvern. Omul care a fost disponibilizat n-are ce pierde, si-si "trage" o mica firma, care, nu stiu de ce am impresia asta, e un fel de PFA... Apar firme noi. 130.162 de firme. Care va fi soarta lor? Vor fi capabile sa asigure o crestere economica viguroasa, serioasa? Cred ca intrebarile acestea sunt fundamentale in ceea ce priveste functionarea sistemului economic de la noi. Daca acest sistem economic, existent azi, isi indeplineste rolul sau nu si-l indeplineste. Pentru ca ni se tot spune ca e buna privatizarea, ca e bine ca apar firme noi; asa este dar cu conditia ca sistemul economic existent sa-si indeplineasca in felul acesta rolul sau: asigurarea unor rate mari de crestere economica, fara de care nu se poate vorbi vreodata de ridicarea nivelului de trai. Iar aparitia celor peste 130.000 de firme private nu mi se pare un reviriment din punct de vedere economic, la noi in tara.

Guvernul către FMI: Privatizările încep din februarie

Se arata, printre altele, ca:

"„Intenţionăm să aducem fondul de salarii din sectorul public sub 7,2 la sută din PIB în 2012. Reducerile de personal vor continua cu politica de angajare a unei persoane la fiecare şapte ieşiri din sistem. Vom aplica această politică având în vedere o mai mare flexibilitate care să permita eliminarea unor blocaje în sectoarele în care problemele cu lipsa de personal devin acute", se menţionează în scrisoarea de intenţie.
Cât priveşte pensiile şi salariile în sectorul public, acestea „vor fi îngheţate", însă „în cazul în care condiţiile economice permit, se vor lua în considerare creşteri salariale şi de pensii însă cu prudenţă, mai târziu în cursul anului".[...]
„Privatizările nu au progresat aşa de repede cum ne-am fi dorit, dar vânzările de pachete minoritare sau majoritare de acţiuni la o serie de întreprinderi de stat vor avea loc în lunile următoare", au menţionat reprezentanţii guvernului care au şi prezentat etapele planului de privatizare.
Astfel, primul grup de companii care vor intra în procesul de privatizare la sfârşitul lui aprilie 2012, va include: Oltchim (vânzarea acţiunilor publice rămase către un investitor strategic), Tarom (ofertă publică pentru 20% din acţiuni), Transelectrica (ofertă publică secundară pentru un pachet de acţiuni de 15% plus o majorare ulterioară de capital de aproximativ 12%, Transgaz (ofertă publică secundară pentru un pachet de acţiuni de 15%) şi Poşta Română.
Privatizarea Cuprumin este stabilită să înceapă la mijlocul lunii februarie.
Tot în cursul acestui an sunt prevăzute demararea procedurilor pentru vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de stat la: Hidroelectrica, Petrom, CFR „Marfă".[...]"

De citit si acest articol de ultima ora:
UPDATE. Băsescu a semnat revocarea lui Baconschi şi numirea lui Diaconescu în funcţia de ministru de Externe. Cristian Diaconescu a fost propus la şefia Ministerului de Externe
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Interesant este ca unii spun ca aceasta demitere a lui Baconschi trebuia facuta de multa vreme. Opozitia critica aceasta demitere facuta acum, din cate inteleg. Cu alte cuvinte, nu era momentul... Totusi, Cristian Diaconescu a stat cam mult pe tusa, ca sa zic asa. Interesant este ca inlocuirea lui Baconschi nu a fost luata in considerare pana acum, asa cum nu a fost luata in considerare o remaniere de substanta a cabinetului Boc (daca ne uitam, spre exemplu, la ministerul Muncii il vedem pe Sebastian Lazaroiu, care a ocupat functia de ministru in perioada 3 iunie 2011 – 19 septembrie 2011. Sa nu uitam ca prezenta lui Lazaroiu a fost criticata in presa, la vremea respectiva, si asta pe buna dreptate). Inlocuirea lui Baconschi s-a produs, la fel, pe ultima suta de metri.

Interesant e faptul ca acum, pe ultima suta de metri, in ultimul moment, vrem sa facem ce n-am facut din 2009 incoace. Adica ceea ce ar fi trebuit sa facem si n-am facut. La noi, la romani, e simptomatic lucrul asta. Sa-i criticam pe altii sau sa ne minunam ce bine au ajuns si sa-i laudam, in schimb sa facem totul in ultimul moment... Premierul Boc spunea, intr-o emisiune televizata, mai demult, ca reformele pe care doreste PDL sa le initieze si sa le puna in practica trebuiau incepute acum 20 de ani si facute in tot acest rastimp. Acuma, domnia sa face in ultimul moment ceea ce trebuia sa faca din 2009 incoace. Asta ca sa nu spun din 2008 incoace...

C-asa-i romanul!! :)

Doua puncte de vedere...

2012-01-22T22:47:00.000+02:00

... care, cred, sunt emblematice pentru situatia politica actuala de la noi din tara. Iata ce scrie Romania Libera:

Stolojan: Mesajul toxic pe care liderii Opoziţiei îl transmit în ţară este un mesaj extrem de grav, antiromânesc, dăunător

si iata ce spune Corina Cretu:

Precizări pentru un partid în derivă

Obiectivitatea reclama sa aratam cele doua puncte de vedere, ale Puterii si ale Opozitiei. Ce parere aveti?

Parerea lui Joseph Stiglitz...

2012-01-21T21:57:00.000+02:00

Iata ce titreaza Romania Libera:

Stiglitz: Ţările din zona euro au semnat un pact de sinucidere colectivă

Printre altele se arata ca:

""Înăsprirea politicii financiare este o greşeală", a subliniat el, într-un interviu acordat joi Bloomberg Tv. Europa nu-şi va mai recâştiga încrederea, se va ajunge la un rezultat absolut opus, mai consideră Stiglitz.
"Ţările din zona euro au semnat un pact de sinucidere colectivă, pariind pe economisirea mijloacelor bugetare. Acest lucru va duce la colapsul economiilor lor", a spus analistul american."(subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Cum a debutat noul an...?

2012-01-20T21:18:00.001+02:00

Iata ca noul an a debutat furtunos: cu proteste ample, cu lupte de strada, asa cum s-au putut vedea zilele acestea in Bucuresti si in alte orase mari ale tarii. Am scris si eu aici despre aceste mitinguri. Este insa destul de dificil sa dai o caracterizare completa si exacta a acestor ample miscari ale strazii. S-a pomenit de mitingul antiBasescu, acum se vorbeste de un miting antisistem. Piata Universitatii revine in prim-plan si s-a incercat tratarea fenomenului din punct de vedere simbolic. Atmosfera aminteste de anii '90, anii marilor mitinguri. Opozitia a efectuat ieri un miting care a fost disociat de miscarea spontana aparuta in Piata Universitatii (desi venea in intampinarea Pietei, daca se poate spune asa. Totusi, fenomenul Pietei a fost unul spontan: nu a fost si nu e vorba de un miting de partid) ,dar si in tara, in urma cu cateva zile, declansata de demisia doctorului Arafat (care, ulterior, a revenit la Ministerul Sanatatii). O parte din manifestanti, dupa terminarea mitingului de la Arcul de Triumf, au plecat spre Piata Universitatii. S-au inregistrat, din nou, violente, lupte intre protestatarii Ultras si fortele de ordine. Galeriile marilor echipe bucurestene au participat, dar, din pacate, au actionat cu violenta, stricand un miting pasnic.

Totusi, nu numai la noi s-au inregistrat astfel de proteste. Ele au avut loc in multe tari din Europa si nu numai, iar masurile de austeritate la prezenta criza economica au avut si ele rolul lor in declansarea protestelor. Interesant e ca Stiglitz a atras nu de putine ori atentia ca aceste masuri de austeritate, aplicate pe scara larga, ca raspuns la actuala criza economica, si vazute ca "singura" solutie, nu-si vor atinge tinta: rezolvarea problemei. In schimb au bulversat lumea. Nu e vorba numai de ce se intampla la noi, subliniez asta. Insa, cu toate acestea, e greu, totusi, de caracterizat ce anume ii nemultumeste pe oameni. De unde se vede ca problema este complexa. Pentru ca s-ar putea sa nu fie vorba numai de o chestiune strict economica, ci de una de ordin axiologic: de o nemultumire fata de reformele, in ansamblul lor, pe care Drepta politica, prin PPE, ca sa luam de exemplu numai continentul nostru, a incercat sa le impuna si care nu au "prins" la popor. Trebuie subliniat ca in unele tari, spre exemplu Ungaria, Dreapta a recurs la restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenesti si democratice, lucru ce a fost criticat dur chiar de Uniunea Europeana si SUA si a starnit mari nemultumiri in tara. Din pacate si la noi se manifesta astfel de mentalitati, din vremuri pe care le credeam demult apuse - cititi, va rog, aici, aici si aici. Si asta se intampla chiar in ograda principalului partid de guvernamant - PDL! Cu alte cuvinte, se reamarca, la actuala Dreapta politica din Europa si de la noi, devieri: de la o Dreapta democratica, la o Dreapta cu comportament nedemocratic, lucru ce a tulburat oamenii si i-a facut sa ia atitudine, mergand pana la strigarea nemultumirii in strada. Astfel de devieri au fost evidentiate de aceasta postare a D-nei Corina Cretu. Iar la toate acestea s-au alaturat inflexiunile autoritare ale lui Basescu, care i-au facut pe multi sa-si schimbe parerea despre domnia sa si despre PDL, si asta in numai doi ani!! Banuiesc faptul ca multi dintre cei care sunt acum in Piata Universitatii si care scandeaza "Jos Basescu!!", "Jos PDL!!", si care acuza actuala "mafie a PDL" au fost plini de bucurie, punandu-si mari sperante de mai bine, cand Basescu a fost reales, cu o majoritate la limita, in functia de Presedinte. Atitudinile antiBasescu incep sa vina chiar de la fostii sai sustinatori, si inca de marca, precum Mircea Cartarescu - v. aici, care nu s-a sfiit sa afirme:

"Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi.[...]

Emil Boc poate fi numit, cu argumente, mediocru sau chiar incompetent, dar nimeni nu i-a negat deocamdată bunele intenţii şi abnegaţia, lucruri rare la un politician.[...]

Nu e intenţia mea să sperii pe nimeni. Poate merită încercat şi cu Opoziţia. Când e o chestiune de interes naţional, e bine să ne gândim totuşi la consecinţe. Cine crede că, oricum, nu poate fi mai rău ca acum, n-are decât să iasă în stradă pentru căderea structurii actuale de putere. Nu e, în sine, nicio pagubă. Poate că ne vom lămuri astfel, o dată pentru totdeauna, şi în privinţa competenţelor Opoziţiei." (subl.mea)

Citiţi mai mult: SENATUL EVZ: Anti-sistem? - Opinii EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-anti-sistem-962335.html#ixzz1k1EDymKS
EVZ.ro

Este interesant cum lucrurile acestea se intampla dupa numai doi ani, semn ca PDL si Basescu nu numai ca nu au reusit sa construiasca ceva prin reforma pe care si-au propus s-o faca, dar au reusit sa-i nemultumeasca chiar si pe fostii colaboratori, care au sustinut puternic PDL-ul si pe actualul Presedinte. De observat ca Mircea Cartarescu vorbeste de "privatiunile ingrozitoare" la care a fost supusa populatia prin masurile de austeritate, care a asigurat doar "o anumită stabilitate macro- economică, foarte fragilă dar reală". Pe de alta parte Cartarescu tine sa sublinieze:

"Cei care critică zilele acestea "elitele intelectuale" că l-au susţinut pe Băsescu uită cu bună ştiinţă un lucru: că aproape toţi aceşti oameni s-au delimitat de mult de el, pe când susţinătorii USL defilează cu Iliescu şi cu Dan Voiculescu până-n ziua de azi." (subl.mea)

Am mai scris si aici, si aici despre cauzele acestui miting de protest, care, iata, dureaza si nu da semne ca s-ar opri curand. Desi, recunosc, la inceput eram cam sceptic si ma gandeam ca acest miting nu va dura cine stie ce. Insa, iata, in fiecare zi oamenii se aduna in Piata Universitatii si-si striga protestul fata de actuala Putere.

In comparatie cu alte mitinguri desfasurate in Europa, cel de la noi are un numar mic de participanti. Totusi, cred ca am gresi daca nu l-am considera semnificativ pentru starea de spirit a populatiei in debutul acestui an. Sondajele de opinie te puteau face sa banuiesti ca se va ajunge si la iesirea oamenilor in strada. Iata si alte reactii - aici, parerea D-lui Vasile Dancu. Iata ce afirma, foarte interesant, reputatul sociolog:

"La prima vedere ar părea că este vorba despre un delict de autoritate din partea lui Traian Băsescu, dar nu cred că este doar asta, dacă vorbim de cauza protestelor. Traian Băsescu a fost acceptat în multe situaţii să se comporte ca un Premier. Premierul s-a estompat în timp, iar sintagma guvernarea Băsescu a câştigat destul de mult teren și consistență. Dar asta la nivelul presei şi cel al comentatorilor politici. Uneori confundăm asta cu opinia publică, dar greșim profund. Majoritatea tăcută, acea spirală a tăcerii, acumulează tensiune şi în anumite circumstanțe situație poate exploda. Tensiunea era destul de mare dacă ne uităm în sondaje, din păcate ne-am obisnuit cu catastrofa din sondaje şi oamenii nu mai văd nimic deosebit în faptul că 75% din populaţie spune că nu are bani pentru un trai decent. Nu a contat,cred, niciuna din analizele situației dramatice, căci exista credința că orice ar face guvernul, nu se mai poate opune nimeni. Neputința sindicaliștilor de a da jos guvernul prin mitingurile de anul trecut și din 2010 a creat o senzație de omnipotentă și aroganță." (subl.mea)

De observat ce spun sondajele: 75% din populatie spune ca nu are bani pentru un trai decent!!!!! Pare, literalmente, incredibil!!! Totusi, asa spun oamenii... Si cred ca ar trebui sa-i luam in serios. Faptul ca am ajuns, aproape cu totii, sa nu mai avem incredere in clasa politica este grav. Iata aici un editorial din Adevarul, semnat Ramona Ursu, care, asa cum afirma, la Revolutia din '89, avea doar 9 ani. E vorba, deci, de un om tanar. Iata reactia din final:

"Nu mă mai miră că hienele au simţit şi acum mirosul prăzii. Damful puterii atrage la fel de mult ca cel al stârvurilor. Nu mă mai miră că încă se “minte poporul cu televizorul”. Că oameni din funcţii-cheie din instituţiile subordonate Guvernului, doctori, profesori, primesc ordin să-i numere pe protestatari. Nu mă mai miră nici că singura remarcă a lui Băsescu despre proteste este tot o bădărănie. Nu mă mai miră, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă şi că nu mă revoltă. Şi nu-mi produce scârbă până la ultima celulă a corpului meu. "

M-a facut sa meditez acest editorial... In special concluzia finala - scarba profunda pe care o resimte tanara autoare. Si, dupa cat mi se pare, cred ca nu gresesc, nu e vorba neaparat de o scarba fata de cineva anume, daca inteleg bine, ci de Scarba, in general vorbind... De o scarba existentiala, fata de tot ce se intampla... Parerea lui Cristian Tudor Popescu am evidentiat-o aici. Adevarul e ca nu prea e in regula faptul ca am ajuns sa resimtim numai scarba... Nu e in regula faptul ca nu mai exista nicio urma de optimism. Gresesc? Cum sa zic altfel? Aceasta dezolare generala, sincer, nu imi este pe plac. Si nu vorbesc aici de pe o anumita pozitie ideologica. Inseamna ca nu mai exista o "parte plina a paharului"... Si, din moment de ce nu mai exista, nici nu o putem vedea... Oare chiar asa sa stea lucrurile? Oare intr-asa maniera am ajuns de fragili incat o guvernare proasta sa creeze astfel de depresii pe scara larga? Mai bine ne-am pune intrebarea: de ce, cam de fiecare data cand ajunge Dreapta la Putere, efectele guvernarii sale sunt, mai mereu, respinse de oamenii obisnuiti, iar consecintele guvernarii snr catastrofale? Si CDR a venit la Putere pe un val de entuziasm si dorinta de schimbare. Cu toate acestea, si CDR a esuat lamentabil iar partidul care era, daca se poate spune asa, centrul intregii Coalitii, a disparut practic de pe scena politica, ma refer la PNT-CD... Alianta D.A, la randul ei, n-a putut subzista prea multa vreme, PD s-a retras de la guvernare, iar liberalii au guvernat cu masivul sprijin parlamentar al PSD, luand, mai degraba, masuri de stanga, decat autentice masuri liberale, de dreapta. Cred ca Basescu a vrut sa dea autenticitate Dreptei politice romanesti, nu s-o transforme, neaparat, intr-o Dreapta nedemocratica si, dupa cum se vede acum, culmea ironiei, totalmente nepopulara. A reusit? Dupa cum lesne se vede nu prea a reusit, iar basescianismul, de care vorbea candva Dl. Sever Voinescu, esueaza pe zi ce trece. Asa trebuia sa se intample? Este ceva premeditat in asta? Sa nu uitam ca Basescu s-a bucurat in trecut de o mare simpatie populara, lucru ce l-a ajutat enorm in a trece usor de suspendarea din 2007, dezaprobata de popor, si sa revina in forta pe scena politica. Aceasta simpatie populara nu s-a erodat atat de mult incat sa-l impiedice sa castige alegerile in 2009! Desi comportamentul lui Basescu, dupa 2009, a lasat mult de dorit, intrebarea care se pune este daca numai Basescu este raspunzator de esecul actual. Daca, nu cumva, si partidul are o mare parte de vina in ceea ce priveste tot ce se intampla acum. Numai ca, ajunsi in acest punct, asistam la un alt lucru surprinzator. Pentru Basescu jocul nu mai are nicio miza (este la al doilea si ultimul mandat), pe cand PDL a dat dovada de grave carente in ceea ce priveste comunicarea cu populatia, cu un premier ce a lasat deseori locul impetuozitatii naturale a Presedintelui. Basescu concluzioneaza ca traieste in minciuna deoarece oamenii au votat D.A, PDL, Basescu pentru ca PDSR "a facut schimbari", dupa cum a declarat (citatul e din memorie) la o emisiune televizata. Cu alte cuvinte: votul negativ. Au votat asa pentru ca PSD (fostul PDSR) a facut schimbari, si nu din dorinta reala de reforma. Insa reforma, asa cum s-a desfasurat dupa 2009, n-a fost niciodata expusa cu claritate cetatenilor inainte, si, in special, in campania electorala. Atunci era doar celebrul: "Sa traiti bineeeeeee!!!" plus multe promisiuni (in loc de reforma) care nu s-au mai infaptuit. Dupa 2009, jocul ne mai avand nicio miza pentru el, Basescu isi da "arama pe fata". Insa trebuie spus ca partidul sau, PDL, initial a fost de stanga. Ramanand un partid in tranzitie, desi a aderat la Dreapta europeana, PPE. Basescu a vrut sa-l transforme intr-un autentic partid de dreapta. Dar PDL a ramas destul de multa vreme cu o ideologie neclara... Si cred ca si acum situatia, de fapt, e la fel... Insa sunt multe contraste. Spre exemplu intre impetuozitatea naturala a Presedintelui si faptul ca e "gura mare", pe de o parte, si un presedinte al partidului si premier, de Boc vorbesc, care e "tacut ca o lebada". Iar cand vorbeste, vorbeste repede si se grabeste sa puna repede punct frazei. :)) . Adica partidul nu a comunicat, a comunicat, in schimb, Presedintele tarii in locul partidului. Prost sau bine, asta e o alta chestiune, calitatea comunicarii cu cetatenii, cu oamenii. Pentru ca o reforma, pe langa faptul ca trebuie sa crezi in ea si sa fie clara si adaptata realitatilor concrete din tara, ea trebuie sa fie si bine comunicata oamenilor, pentru ca oamenii s-o inteleaga si sa fie de acord cu ea. Asa e democratic, pentru ca aceasta reforma ii priveste pe cetateni si nu poti sa infaptuiesti o reforma facand abstractie de cetateni. Or, atat Basescu, cat si intreg PDL-ul, parca au facut eforturi fizice si intelectuale deosebite ca sa realizeze o reforma prost explicata, piperata cu un condiment de extrema dreapta, iar in final, sa faca abstractie de cetateni, ca si cum cetatenii ar fi ceva abstract. Or, tocmai aceasta atitudine de abstractizare accentuata a cetateanului, l-a facut pe acesta sa iasa in strada, ca sa-si dovedeasca concretetea, inclusiv a nemultumirilor de care e cuprins din toate partile. Trebuie spus ca o reforma care nemultumeste societatea, care ii nemultumeste pe oameni, in marea lor majoritate, nu poate fi considerata o reforma. Pana la urma se ajunge la respingerea asa zisei "reforme". Asa cum nu poti sa faci reforme, si nicio reforma nu s-a realizat vreodata in felul acesta, impotriva bunului simt. Priveam, nu foarte demult, la o emisiune televizata care dezbatea problema daca Romania este sau nu o tara de dreapta... Din start punerea problemei e gresita! Pentru ca incepi, in felul acesta, sa-i judeci pe oameni de pe pozitii de partizanat politic. Este o eroare fundamentala. De ce trebuie sa fiu "prizonierul" unei anumite ideologii? De ce trebuie ca toti cetatenii sa fie si sa traiasca intr-un fel de gulag ideologic, indiferent cum ar fi acesta - de Stanga sau de Dreapta? E drept? Nu e drept! Si atunci... Dar s-au facut excese mari cu aceasta fortata expunere mediatica a ceea ce inseamna de dreapta, autentic de dreapta, reforma de dreapta. Iar rezultatul este, dupa cum putem constata, un esec catastrofal: s-a ajuns, pana la urma, la atitudini antisistem! Aceasta linie promovata in PPE (va rog, vedeti cazul Ungariei, vedeti nemultumirile la adresa lui Sarkozy, din Franta, vedeti marile mitinguri de protest din Anglia, Italia, Spania, dar si in afara Uniunii Europene, spre exemplu in Israel) mi-e teama sa nu conduca la atitudini antisistem in intreaga Europa. Pentru ca aceasta linie, de care vorbeam, a condus la o stare generala de nemultumire si, drept consecinta, de radicalizare a populatiei, de care nu era nevoie. Nicidecum nu poate fi un raspuns potrivit la criza economica actuala. S-a exagerat mult, prea mult. Si, in felul acesta, un partid intitulat popular, devine, culmea ironiei, nepopular. Asa cum, cel putin asa mi se pare, s-a exagerat foarte mult si cu aceasta austeritate care, dupa cum se poate constata, nu da rezultate benefice in Europa: de observat cum marile puteri economice de pe continent sunt degradate din punctul de vedere al rating-ului de catre Standard and Poor's. Mario Draghi, presedintele BCE, spune ca "suntem intr-o situatie foarte grava"... De unde rezulta ca masura austeritatii e una indoielnica, lucru ce nu poate sa-l lase indiferent pe cetatean, caci pe seama lui e aceasta austeritate. Iar PPE, prin marii sai reprezentanti, Sarkozy, Merkel, nu a reusit sa rezolve problema, desi preocupari exista... Fara rezultate concrete, lucru ce nu se poate sa nu-ti dea de gandit...

Fascinatie

2012-01-01T20:48:00.001+02:00

Nat King Cole:

Cu nostalgie si...

2012-01-01T07:05:00.000+02:00

... si o strangere de inima... Cand ma gandesc la ce mari artisti am avut! Partea proasta e ca nu-i apreciem la justa lor valoare decat dupa ce au murit (vorbesc la modul general, bineinteles). Pusesem in postarea anterioara niste cantece cu Gica Petrescu. Ma uitam pe youtube si am descoperit acest video, tot cu maestrul Gica! Va rog sa-l priviti!

O interpretare deosebit de frumoasa, de eleganta. Ai zice ca e chiar in Franta, facuta de francezi! Ce inseamna talentul! Iar maestrul Gica Petrescu il avea din belsug! Sigur, erau alte vremuri. Asa este. Insa uitati-va, va rog, ce emisiuni bune de divertisment se faceau, dar si ce artisti mari aveam. Cred ca este imposibil sa te lase indiferent o astfel de interpretare si punere in scena a acestui cantec frantuzesc. Iar Gica l-a cantat ca un francez! Finete, eleganta, simplitate, bun gust! Pe cand Revelioanele de acuma sunt pline de distractie insa, parca, sunt mai sarace din punct de vedere artistic decat cele de odinioara. Nu, nu e o critica, desi seamana... :) Nu, e doar o constatare subiectiva, atata tot. Poate ca tanara generatie apreciaza altfel. Insa mie mi se pare ca in zilele noastre avem un exces de distractie in detrimentul artei. Toata lumea cauta sa se distreze, dar nu mai savuram momentele, de parca n-am mai avea timp de asa ceva. Pur si simplu mi se pare asemanator cu un vin ieftin, banal, pe care-l bei si gata. Pe cand vinul bun, gustos, incantator il bei mai pe indelete, dar iti si lasa o aroma de neuitat in suflet.

Si pentru ca vorbeam de mari interpreti romani din trecut, sa mai ascultam ceva (stiu ca l-am mai pus, dar de fiecare data il ascult cu placere):

Ce-mi place mie la aceste cantece vechi, pe langa melodie, este eleganta! Observati ce tinuta din toate punctele de vedere: rafinament, eleganta!

:)

Ce romantism: "Sub balcon eu ti-am cantat o serenada, ca pe vremuri visatorii trubaduri"! :) Superb! "Cea dintai si cea din urma-n viata mea..."

Cat rafinament in exprimarea sentimentelor, romantism, eleganta, bun gust! Era mai multa educatie pe vremuri... Cam asa, nu?

Eh... da... Femeia, eterna poveste... :)

"Femeia, eterna poveste/ Nu intreba cine este/ Si iubeste-o mereu..." :)

Mi-a soptit o viorea... Observati cata gingasie in exprimarea sentimentului de dragoste:

"Te-as ruga pe dumneata, ca sa n-o dai altuia..." N-a spus " te rog pe tine".

O alta Romanie in comparatie cu cea actuala? Ce parere aveti? Altfel de oameni fata de cei de astazi...? Cum apreciati? Chiar as fi foarte curios sa vad si sa aud astazi ca cineva sa-i spuna iubitei : "te-as ruga pe dumneata..." - ar suna, in zilele noastre vorbesc, aiurea rau de tot, nu? Dar ce frumos suna in cantecul pe care tocmai l-am ascultat... Un clasic spunea ca stilul e omul. Atunci observati stilul din aceste cantece si sa ne facem o idee despre ce inseamna un om stilat. Un asemenea rafinament, o asemenea eleganta si comportament ales s-a pierdut aproape cu desavarsire in zilele noastre. Il putem cunoaste, iata, din filmele vechi, din aceste cantece vechi. Si nu e vorba decat de sec.XX!

Sper ca va placut acest intermezzo din alta epoca. E vorba tot de romani. Dar e o alta lume. Care, de ce sa n-o recunoastem, ne seduce chiar si dupa atata amar de vreme... Sa ne lasam macar pentru o clipa prada acestei seductii irezistibile... E vorba de femei si de dragoste!

La multi ani!! Bun venit 2012!!

2011-12-31T20:06:00.000+02:00

Va doresc multa sanatate si voie buna acum la sfarsit de an! Deschidem sampania si ciocnim pentru un an mai bun! Sa dea Dumnezeu sa fie asa!

Craciun fericit!

2011-12-25T01:16:00.000+02:00

Va doresc multa sanatate si numai bine sa va dea Dumnezeu de Craciun! Si anul 2012 sa fie unul mai bun decat acesta care da sa treaca!

Toate cele bune tuturor!!

Despre neincredere... Reflectii asupra liberalismului

2011-12-20T04:55:00.006+02:00

:))
Se vorbeste mult in zilele noastre despre neincredere: neincrederea in oameni, neincrederea in clasa poltica, neincrederea in Guvern, neincrederea in Presedinte, neincredere in partidul de la Putere, neincrederea in piete, neincredere in moneda, spre exemplu euro, etc. Se vorbeste si despre cresterea increderii, spre exemplu: cum trebuie procedat ca sa creasca increderea in euro, in piata sau, pentru un anumit partid, cum sa faca sa creasca increderea cetatenilor in acesta, cum sa creasca in sondajele de opinie. Desigur, functioneaza o dialectica simpla. Insa parca am trai din ce in ce mai mult intr-o lume a neincrederii. Chiar si pe plan mondial: Rusia nu are incredere ca scutul anti-racheta nu ar fi indreptat impotriva sa - in consecinta doreste garantii scrise, garantii juridice ca ar fi asa, ca scutul asta nu e indreptat impotriva sa. Observam ca neincrederea e alimentata de o anumita amenintare pe care individul o percepe, o amenintare in fata careia trebuie sa ia masurile necesare de prevedere si anihilare a acestei calamitati. Dar cata incredere avem, pana la urma, in noi insine? Cata incredere am in mine insumi ca pot sa realizez ceva. Dar capitalismul e bazat pe incredere, pe incredere reciproca?
Capitalismul, cred, este cel mai probabil bazat pe increderea in tine insuti, in propriile tale forte si in capacitatea ta proprie de a realiza ceva. Va amintiti, desigur, de serialul Dallas. Imi amintesc si acuma cuvintele lui JR: "you're a Ewing!", spus cu incredere. Cu alte cuvinte: trebuie sa reusesti pentru ca esti un Ewing! Adica nu un oarecare, ci stirpea din care provii e una (pre?)destinata succesului! Dar adevarul e ca liberalismul fara increderea in propriile tale forte e litera moarta, cum se zice. Poti fi oare un liberal autentic daca nu esti increzator in propriile tale forte? Mira-m-as! Sa ne gandim, spre exemplu, la Madonna! Era saraca, citeam undeva ca ajunsese sa manance chiar din gunoaie!!! Dar bazandu-se pe propriile ei forte, actionand, a ajuns o mare vedeta internationala, de vizibilitate mondiala si foarte bogata. Si asta dintr-un om umil, sarac... Ganditi-va, si stau si eu si ma gandesc alaturi de Dvs., daca un astfel de om si-a pus macar o data in viata increderea (sau problema increderii) in Guvern sau in Presedintele United States sau in congresman-ul respectiv...

Iata ce spune Wikipedia:

"Madonna later attended Rochester Adams High School, and was a straight-A student and a member of the cheerleading squad.^[4] After graduating, she received a dance scholarship to the University of Michigan.^[10] She convinced her father to allow her to take ballet lessons^[11] and was persuaded by Christopher Flynn, her ballet teacher, to pursue a career in dance.^[12] At the end of 1977 she dropped out of college and relocated to New York City.^[13]^[14] She had little money and worked as a waitress at Dunkin' Donuts and with modern dance troupes.^[15] Madonna said of her move to New York, "It was the first time I'd ever taken a plane, the first time I'd ever gotten a taxi cab. I came here with $35 in my pocket. It was the bravest thing I'd ever done."^[16]" (subl.mea)

In 1977 avea 19 ani... Ganditi-va ce inseamna ca o fata de 19 ani sa soseasca intr-un oras imens precum New York cu doar 35$ in buzunar !!!! Iar acea fata, cea care a sosit cu doar 35$ in buzunar la New York, sa ajunga in cativa ani marea vedeta internationala, adorata, adulata de milioane de fani din intreaga lume!!
Ma intorc la JR acum. :)
Mi-a ramas in minte faptul ca in niste episoade ale serialului Dallas era vorba de faptul ca JR, cel care conducea compania petroliera Ewing Oil, ipotecase toata averea, tot Southfork-ul (domeniul familiei) deoarece ii trebuiau bani pentru o anumita afacere. Retineti bine: ipotecase toata averea! Asta inseamna ca daca afacerea dadea gres, pierdea tot si ajungea, impreuna cu toata familia, din marele rege al petrolului, direct in strada! Evident, toata familia era consternata... Ingrijorarea era maxima. Bobby, fratele sau, dar si tatal sau, Jock, sa-l ia la bataie! Pentru ca in caz de nereusita nu mai exista niciun fel de aranjament care sa-i mai poata salva. Cu Fiscul american nu te joci, legile statului Texas sunt dure... In asta s-a si vazut liberalismul sau! In final a dat lovitura cu afacerea pentru care avea nevoie de bani - intamplare sau nu, povestea a avut un happy end! Si era vorba de bani foarte multi pe care, iata, riscand (si inca ce risc!), i-a castigat. Interesant este ca el s-a dovedit mai liberal si decat tatal sau, cel care a intemeiat compania! Un proverb englezesc spune: "niciun risc, niciun castig!". Si, apropo de Dallas si JR, ma gandeam daca noi romanii avem cumva aceasta cultura a riscului. Stiu ca raspunsul este: nu. Nu, pentru ca in aproape 50 de ani de comunism nu s-a putut dezvolta in societate o asemenea cultura a riscului, iar liberalismul era, desigur, interzis (mandatarii au functionat o perioada foarte scurta de timp, Ceausescu interzicand si asta). Insa ma gandeam ca poate totusi e ceva, mai e ceva. Sigur, trebuie sa intelegem liberalismul (in societatea noastra, dar nu numai) ca pe un proces istoric: un sistem care se dezvolta in timp.Trebuie sa fiu indulgent mai ales in ceea ce ne priveste (jumatate de secol de comunism nu-i de colea!).

Observam recent pe blogurile liberale dezbatandu-se urmatoarea chestiune: un om care lucreaza la stat poate fi considerat un liberal autentic? Din cate am putut sa constat, majoritatea raspunsurilor a fost ca da. Da, un astfel de om poate fi considerat un liberal chiar autentic. Adica ideile pe care le are conteaza, nu atat unde lucreaza. Chestiunea este, intr-adevar, delicata. Stiu ca e vorba si de voturi: de ce nu ar vota si cei care lucreaza la stat cu liberalii? Dar e o chestiune importanta... "Ma-ndoiesc deci cuget!" Sa recapitulam: un om care a lucrat, spre exemplu, 24 de ani la stat poate sau nu poate fi considerat liberal? Poate ca are idei liberale, poate ca simpatizeaza cu liberalii... Insa eu stau si ma intreb: a incercat oare sa-si deschida o firma? Sa faca o afacere? Sa-si asume niste riscuri? Altul practica liberalismul in mediul de afaceri privat, face afaceri, isi asuma mari riscuri. Cu alte cuvinte - tu imi arati liberalismul din vorbe, eu iti arat liberalismul din fapte: care e mai autentic? Cel care practica liberalismul sau cel care nu numai ca nu-l practica, dar e functionar la stat de ani de zile, intr-un birou prafuit si se teme sa nu intre in vreo restructurare, care, pentru asta, face sluj in fata sefilor, sa nu cumva sa zambeasca "stramb" si sa se supere sefu', ca atunci e jale mare, in schimb are idei liberale? Care e mai autentic? N-as vrea sa se considere ca, prin ceea ce spun, subminez PNL si indepartez pe cei care lucreaza la stat de PNL. Dar eu cred ca problema trebuie pusa si trebuie sa privim chestiunea la modul foarte serios. Pentru ca un liberal autentic ar trebui sa si practice liberalismul, nu numai sa aiba idei liberale. Fara practica autenticitatea se voaleaza si, in final, se pierde. Dupa parerea mea, liberalismul, la noi, este inca in formare. Nu are cum sa fie altfel. Comunismul si-a pus amprenta atat de puternic pe societatea romaneasca (unii spun ca si intr-o complicitate tacita cu populatia) incat e greu de dezradacinat din mintile oamenilor. Vestul n-a cunoscut comunismul, lucru extrem de important pentru ca acolo nu a avut cum sa se inradacineze in mintea individului ideologia comunista. Uitati-va la ce se intampla in Coreea de Nord! Asta ca sa ne dam seama de ce inraurire are comunismul asupra oamenilor. Si acum sa aruncam o privire in Coreea de Sud, o societate de tip nord-american... Diferentele sunt izbitoare!
Un liberal nu cere, el contribuie. E vorba de faptul ca el contribuie la bugetul de stat cu taxe si impozite, e creator de locuri de munca in sectorul privat. Sa ne gandim ca pe langa o mare vedeta internationala precum Madonna castiga multi o paine si inca una buna... Liberalismul deci ar trebui sa contribuie la bunastarea oamenilor, a intregii societati. Nu intotdeauna este usor...

Si adevarul e ca in lumea afacerilor e vorba de multa munca, cateodata de coborasuri dar si de suisuri datatoare de speranta, mai ales cand vin banii in cont! :)
Exista in zilele noastre o reticenta de a vorbi de bani, de parca ne-am rusina... Este prezent un anumit puritanism marcat de arestarile spectaculoase facute in ultima vreme... Pai ce facem? Ce facem de fapt? Asta e intrebarea! Pentru ca daca vorbim de liberalism, atunci vorbim de BANI! It's about MONEY!! Si de cum sa-i faci! Este uluitor cum Basescu face apologia lui Ceausescu ("daca statea la Putere doar 10 ani era cel mai mare Presedinte al romanilor!"), alimentand in felul acesta nostalgiile trecutului. Si iata ca nostalgia dupa acel trecut prinde, cel putin in statistici, radacini! Asta parca nu ne ingrijoreaza.

Un alt exemplu de liberalism ar fi Sharon Stone.

Interesant este ca succesul a venit destul de tarziu, prin anii '90 cand artista trecuse de 30 de ani... Jucase pana atunci in productii slabe. Iata ce spune Wikipedia:

"Stone was nominated for a Razzie Award for Worst Actress for her performance in Allan Quatermain and the Lost City of Gold. Also in 1988, Stone took over the role of Janice Henry for the filming of the miniseries War and Remembrance."

Deloc incurajator, nu-i asa? Si totusi... stiti ce mi-a placut la ea? Iata ce (am citit asta undeva): fara indoiala ca treburile mergeau prost si nu se prea vedeau sanse sa mearga mai bine in viitor. Atunci Sharon povestea ca si-a zis: "Ou moale de rahat!!", spus asa cu enervare, cu incredere in propriile ei forte! Asta a insemnat inceputul, daca se poate spune asa, liberalismului in ceea ce o priveste. Chestia cu Razzie Award for Worst Actress se intampla in '88. Dupa numai cativa ani triumfa in Basic Instinct!

Iar acel "Ou moale de rahat!" m-a facut s-o admir pentru taria sa de carater, pentru capacitatea sa de lupta (nu cred ca exagerez spunand asa). Si poate ca nu te-ai fi asteptat... Observati cum arata in poza: o femeie ravisanta, dar (aparent) fragila. N-am auzit-o sa inceapa un protest in fata Casei Albe!

Cata incredere avem in propriile noastre forte? Cata incredere avem ca vom putea realiza ceva prin noi insine? Avem macar jumatate din increderea pe care a avut-o Madonna sau Sharon? Macar un sfert? Ele sunt pisicute, pe cand noi motanii... Vai de capul nostru.... Sau cum e? :) Sa lucram, la stat, intr-un birou, sa luam o lefusoara bunicica (sa fim, cu alte cuvinte, baieti destepti, nu?), sa stam la un pahar de vorba si sa facem teorii. Cam asa, nu?

Eu caut sa inteleg liberalismul si avem exemple de ce inseamna in mod practic liberalism. Chiar daca dau exemple cu actori, cantareti acestea cred ca sunt sugestive pentru ca si filmele descriu o realitate pe care noi n-am trait-o iar viata lor e cat se poate de edificatoare in acest sens.

Ce parere aveti? :)
John Wayne!! La noi liberalismul capata aspecte de joc de domnisoare, zau asa. Asta ii umfla mutra lui Basescu! :)) Asta ca sa vedeti ce inseamna o alta mentalitate! Mai ales daca e vorba de avutul tau, de vite (in cazul cowboy-lor) sau de bani (in cazul oamenilor de afaceri). Nu radeti, ca vreo doi Presedinti ai SUA au sfeclit-o! Risc, independenta de sine, sa fi stapan pe tine insuti, sa lupti pentru bucata ta de pamant, pentru vitele tale indiferent de cine-ti sta in fata! Indiferent de cat e de puternic acel om cu care lupti! Chiar daca lupta s-ar da pe viata si pe moarte! Avem noi o astfel de mentalitate? Nu sa te milogesti sa ti se dea! Desi, pe un site, am vazut o asemenea atitudine din partea unei tinere americance. Sincer, nu m-am asteptat. Dar fusese un raspuns dat altuia, la un comentariu lipsit de eleganta. S-or fi schimbat si acolo mentalitatile intre timp...? Insa uitati-va la noi ce fel de idei apar - domnul Lazaroiu vine cu ideea sa fixa: Alba ca Zapada. Asta e liberalism (marca PDL)? Puneti ideea asta, Alba ca Zapada, pe langa forta pe care o degaja un personaj ca John Wayne! Eu stau si ma intreb: unde vrem sa ajungem, zau asa, cu tampenii din astea? De ce nu aud, la noi, vorbindu-se astfel: "sa dai lovitura in afaceri iar apoi sa strangi in brate cea mai frumoasa femeie din lume, a million dollar baby!" :) . Este, deja, altceva, nu? Alta mentalitate decat Alba ca Zapada, este? Este! Asa ceva nu auzi, in schimb auzi de frica, de pudoare, de basme care cultiva mentalitatea paternalista, era sa spun chiar comunista! Auzi tot felul de idiotenii numai ce trebuie, pentru a crea o societate liberala cu oameni demni si stapani pe sine, nu auzi.

:) Mai asculatm si un cantec frumos! Dar... pe care-l preferati mai mult - pe cel de sus sau:

:)

Ca sa vedeti cum se schimba mentalitatile si, de ce nu, si valorile (sau mai stii..?). Chiar vorbeam undeva despre treaba asta... Si se schimba aproape fara ca noi sa simtim, sa ne dam seama. Cred ca e vorba de un proces obiectiv, fara ca noi sa-i stim vreodata finalitatea.
Eu n-am sa spun ca liberalismul se reduce la existenta catorva moguli cu influenta politica. Ar fi o prostie din partea mea. Liberalismul inseamna mult mai mult: el ar trebui sa implice intreaga societate! Daca e prin noi insine atunci cred ca ar trebui sa intelegem ca nu e prin Guvern sau prin Presedinte. Problema ar fi daca avem si taria necesara pentru ca sa facem la modul real liberalism. Existenta unei elite oligarhice, cu puteri politice, nu inseamna liberalism. Ci implicarea noastra! O implicare destul de firava si timida pana acum, ce-i drept. Este adevarat ca la noi liberalismul a insemnat de cele mai multe ori afaceri cu statul, licitatii acordate preferential clientelei de toate soiurile. Suntem in stare sa privim altfel liberalismul?

Dupa parerea mea, PNL a facut prea putin pana acum pentru promovarea unui liberalism autentic la noi in tara. Din punct de vedere politic, dezvoltarea sa electorala s-a produs din 2004 incoace. Totusi, sa nu uitam ca dupa retragerea PD de la guvernare, PNL a guvernat sprijinit fiind in Parlament de PSD. In general vorbind, liberalismul nostru a fost la remorca PSD iar aceasta alianta - USL - asta face in continuare, dar scopul ei e altul: infrangerea PDL-ului si a lui Traian Basescu. In orice caz, cred ca e prea putin, ca facut prea putin, iar consecinta este aparitia fenomenului Basescu. Sa ne gandim numai la faptul ca au angajat, in perioada 2000-2004, 500.000 de oameni in sectorul de stat, nu in cel privat. Nu spun nici ca PDL ar fi facut prea multe pentru promovarea liberalismului. Dimpotriva! Dar PDL are, totusi, scuza ca nu a fost tot timpul un partid liberal (ci un partid de extractie social-democrata si nici acum nu e foare clar ce e din punct de vedere ideologic), pe cand PNL a fost (in ciuda dezbinarilor din trecut) un partid liberal inca de la infiintare.

In general vorbind, impresia mea este ca la noi neincrederea oamenilor in clasa politica , in guvernanti provine din faptul ca ori se face prea putin din ceea ce ar trebui facut, ori nu se face cum trebuie. Daca v-as intreba ce promoveaza Basescu acum, ce fel de societate, ce ati raspunde? Mie mi se pare un fel de struto-camila democrato-liberalo- securistico- comunista - conservatoare... Cel putin USL ar putea avea o sansa daca cele doua partide isi vor putea armoniza viziunile (o viziune comuna, social-liberala). Ceea ce vreau sa spun este ca la ora actuala nu exista niciun fel de coerenta. In trecut, cu toate eroriile sale, a existat totusi o anumita coerenta in ceea ce priveste ce vrem sa facem. Pe cand acum e un fel de impas iar toata lumea nu stie ce concluzii sa traga. Si trebuie sa recunoastem ca e si "vina" PNL-ului care a preferat pana acum o pozitie caldicica de asa maniera incat sa-i asigure un locsor frumusel in Parlament sau in Guvern, in loc sa indrazneasca mai mult. In loc sa elaboreze politici pentru promovarea liberalismului la noi in tara si sa nu se margineasca numai la a spune ca liberalismul e o chestiune "de atitudine". Eu cred ca e buna si o viziune critica, ca prea sunt toate bune si frumoase in PNL, cand, in fapt, nu-i asa. Si eu cred ca pe langa atitudine, importanta si aceasta, ar trebui sa gandeasca politici de promovare si stimulare a sectorului privat, a mediului de afaceri, de promovare a micilor afaceri. Pai cine s-o faca? Tot PSD-ul?

Subiect de reflectie

2011-12-02T13:39:00.000+02:00

" Aceeasi iubire care a impins pe Dumnezeu sa-si diferentieze esenta lui perfecta si sa-si opuie sie-si o lume deosebita de el - aceeasi iubire impinge creaturile sa se stranga laolalta, sa refaca unitatea pulverizata, sa reconstruiasca prin coeziune, intregul care a fost odata. Pe planul divin iubirea a dus la diferentiere - pe planul omenesc ea imboldeste la unire (1).

Desigur sunt momente de descumpanire, epoci de criza, perioade de tranzitie, in care se prepara o noua regrupare a fortelor si o alta configuratie a echilibrului cosmic. In aceste circumstante, egoismul partilor componente, in lupta lor legitima de a-si asigura un loc corespunzator, intuneca pornirile altruiste si dragostea exclusiva de sine se instaleaza fara rival. Dar aceasta situatie - uneori perfect indreptatita - nu are si nu trebuie sa aiba un caracter de lunga durata, in orice caz ea nu constituie lumina unei directive permanente.

Permanenta o are iubirea generoasa, legata de structura sufletului nostru, cand e lasat sa traiasca in plenitudinea lui. Legea suprema a existentei este armonia, iar dezbinarile vremelnice nu au alta justifcare decat aceea de a promova o armonie noua, care va absorbi multimea disonantelor, imbogatindu-se pe sine.

(1) Iubirea de sex s'ar distinge in sfera larga a sentientului de iubire prin aceea ca tendinta de unire se restrange la un exemplar simbolic si rezumativ."

Ion Petrovici

La multi ani tuturor romanilor!!

2011-12-01T15:21:00.000+02:00

Panta Rhei

Oh, privirea are samburi

ca si cum ar fi o fructa,

calul inimii pe damburi

de din iarba ei se-nfrupta.

Stau si nu ma clatin, stau

chiar in cercul de cuvinte

nenascute ce erau

ca samanta cea de linte,

Ca porumbul, ori ca graul,

ori ca meteorul care

taie in piezis paraul

cu seminte vechi de soare.

Panta Rhei, se-nfioara

tot ce curge, numai tu

in mijloc de vieti stai, tara,

pururea atunci si-acu.

Nichita Stanescu

Este chiar de atat de aproape colapsul Zonei Euro...?

2011-11-26T18:05:00.000+02:00

Iata doua articole din Capital care m-au pus pe ganduri:

AVERTISMENT. Fostul şef al BERD: Euro s-ar putea prăbuşi până de Crăciun

New York Times: Băncile îşi pregătesc planurile de urgenţă în eventualitatea prăbuşirii euro

De citit si:

Intrebarea saptamanii

Inca putina poezie...

2011-11-18T02:52:00.000+02:00

Salvatore Quasimodo

Si iata e seara...

Fiecare sta singur pe inima pamantului

strapuns de o raza de soare,

si iata, e seara.

Catre Noapte

Din matca ta

eu ies fara amintire

si plang...

Pasesc ingeri, tacuti,

cu mine; lucrurile n'au rasuflare;

incremenit orice glas,

tacere a cerurilor trecute.

Intaiul om al tau

nu stie, dar sufera.

Ingeri

Apusa orice alinare a vietii in tine

visul slavesti: necunoscutul țarm impotriva

sa-ti vie inaintea zilei

spre care linistite ape abia se indreapta

pline de ingeri, de verzi copaci in hore!

Nemarginit sa-ti fie: sa'nvinga fiece clipa
din timp, care paru vesnica:
ras de tinerete, durere,
unde pe ascuns ai cautat
nasterea zilei si a noptii.

Eugenio Montale

...
Sa nu ne ceri cuvantul care sa incadreze intreg

sufletul nostru neplazmuit, si prin slove de foc

sa-l dezvaluie, sticlos ca un sofran

ratacit intr'o livada prafuita.

Ah omul care merge sigur,

prieten cu ceilalti si cu sine insusi,

iar de umbra sa nu-i pasa, intiparita

de arsita pe un zid tocit!

Sa nu ne ceri formula care sa-ti deschida lumi,

ci cate o silaba sucita si uscata ca un vreasc.

Numai atata astazi putem sa-ti spunem,

ceea ce nu suntem, ceea ce nu vrem.

Casa pe tarm

Aici sfarseste drumul:

in grijile marunte ce desbina

sufletul care nu mai stie sa scoata un strigat.

Acum clipele sunt egale si poruncite

ca invartirile de roata ale fantanii.

O invartire: o svacnire de apa care vuieste

O alta, alta apa:deodata un scartait.

Drumul sfarseste la acest tarm

macinat de neintrerupte si line valuri.

Nimic nu desvaluie decat grei aburi

marea pe care o urzesc din goluri

adierile line: si rar se arata

in linistea tacuta

printre insulele probege ale aerului

Corsica garbovita sau Capraia.

Te intrebi daca totul piere astfel

in aceasta slaba ceata a amintirilor;

daca in ceasul atipit sau in suspinul

frangerii se implineste orice destin.

Asi vrea sa-ti spun ca nu, ca ti se apropie

clipa cand vei trece peste timp;

poate numai cine vrea se eternizeaza,

si aceasta tu o vei putea, dar nu eu.

Cred ca pentru cei multi nu e scapare,

iar cate unul rastoarna toate planurile,

trece dincolom cum s'a vrut se regaseste.

Vreau inainte de a ma pleca sa-ti insemn

aceasta iesire

fugara ca in campiile rascolite

ale marii spuma sau dunga.

Iti ofer chiar sgarcita mea nadejede.

Trudit, nu stiu s'o hranesc pentru maine:

o daruiesc ofranda soartei tale, sa te scape.

Drumul se opreste la aceste tarmuri

pe care fluxul cu regulate miscari le roade.

Inima ta aproape, care nu aude

intinde deja panzele, poate, spre vesnicie.

...
Trestia innoieste ale ei varfuri
in straveziul ce nu se destrama:
gradina insetata impinge uscate ramuri
peste zidul inchis, spre pâcla grea.

Urca un ceas de asteptare spre cer, gol,

dinspre marea care incarunteste.

Un arbore de nori deasupra apei.

creste: se naruie, ca si de cenuse.

Absenta, cum lipsesti de pe acest tarm
ce te presimte si fara tine piere:
esti departe, de aceea totul rataceste
din fagasul sau, - pravalit - dispare in ceata.

Cesare Pavese

In the morning you always come back

Geana de lumina din zori

respira cu gura ta

la capatul strazilor pustii.

Lumina cenusie, ochii tai

dulci picaturi in zori

pe colinele intunecate.

Pasul tau si rasuflarea ta

precum vantul din zori

inunda casele.

Orasul se-nfioara,

inmiresmeaza pietrele -

esti viata, trezirea.

Stea ratacita

in lumina zorilor

țarait de boare,caldura, respiratie -

noaptea s-a terminat.

Esti lumina si dimineata.

The night you slept

Si noaptea-ti seamana,

indepartata noapte care plange

tacuta-nlauntrul inimii adanci,

si stelele se perinda ostenite.

Un obraz atinge alt obraz -

un fior rece, cineva

se zbate, implorandu-te, singur,

destramat in tine, in febra ta.

Noaptea sufera, tanjind dupa zori,

sarmana inima ce zvacneste.

O, chip ferecat, spaima-ntunecata,

febra ce mahnesti stelele,

sunt unii ce la fel ca tine asteapta zorile,

scrutandu-si chipul in tacere.

Intinsa esti sub noapte,

precum o zare-nchisa, moarta.

Sarmana inima ce zvacneste,

odinioara, tu erai zorile.

Iata o poezie tulburatoare:

Va veni moartea si va avea ochii tai -

aceasta moarte ce ne insoteste

din zori si pana-n seara, fara somn,

surda, ca o veche remuscare,

ca un viciu absurd. Ochii tai

vor fi un zadarnic cuvant,

un strigat mut, o tacere.

Astfel, in fiecare dimineata,

cand in oglinda te apleci

deasupra-ti, singura, ii vezi.

O, nepretuita nadejde,

in ziua aceea vom sti si noi

ca viata esti si esti neantul.

Pentru toti moartea are o privire.

Va veni moartea si va avea ochii tai.

Va fi precum sfarsitul unui viciu,

asa cum poti vedea-n oglinda

o fața moarta cum rasare,

asa cum asculti o gura ce se-nchide.

Si muti vom cobori-n valtoare.

...
Tu nu stii colinele

unde sangele a curs.

Cu totii am luat-o la fuga,
cu totii am lepadat

si arme si nume. O femeie

ne privea cum fugim.

Dintre noi unul singur,
cu pumnii stransi, s-a oprit,
a privit cerul pustiu,
capul si l-a plecat si-a murit
langa un zid, in tacere.
Acum e o mana de zdrente insangerate
la fel si numele sau. O femeie
pe colina ne-asteapta.

Se apropie iarna...

2011-11-16T01:36:00.000+02:00

Zi de iarnă

de Alexandru Macedonski

Se-nnorează ceru-albastru,
Nici o floare, nici un astru,
Căci și cer ca și pământ
Pus-au vara în mormânt.

Toate frunzele-adorate
Zboară-n vânt amestecate...
Corbi și ciori-nnegresc pe sus...
Rândunelele s-au dus.

Fulguiește de ninsoare
În pustiile ogoare,
Urlă crivățu-n copaci...
Vai de oamenii săraci.

De la munte pân' la baltă
Numai crivăț ce te saltă;
Numai cer posomorât
Peste câmpul mohorât.

Bătătura e pustie
De belșug și veselie,
Și de-al verii cântec viu
Orice suflet e pustiu.

Sus la stânele din munte
Pe zăpadă își fac punte
Lupi prădalnici și mișei...
Vai de turmele de miei.

Peste tot numai zăpadă,
Ce s-adună în grămadă
Sau se-mparte-n fel de flori
Sub ai vântului fiori.

Prin pădurea troienită
Nu e creacă nenflorită,
Dar în loc de ghiocei
Pretutindeni e polei.

De prin coșuri iese fumul
Ce mereu își trage drumul
Sub al iernii cer senin...
Vai de cei fără cămin.

Prin orașe umblă-n sănii
Fel de feluri de jigănii
Ce-năuntru nici nu-ncap
De samur și de sangeap.

Tot prin falnice locașe
Își duc frunțile trufașe,
Dar de nas, de nu le-ajungi,
Sub mănuși au gheare lungi.

Viscol, crivăț nu-i atinge,
Soba-n veci nu li se stinge...
Sunt boieri sau boieriți...
Vai de oamenii cinstiți.

Din volumul Excelsior (1895)

Ce conditii sunt pentru reusita (in Romania)?

2011-11-10T23:43:00.000+02:00

Chiar ma gandeam azi la treaba asta: cum sa reusesti in ceva? Ce conditii ar trebui indeplinite? Am identificat patru conditii:

In primul rand trebuie sa te ajute Dumnezeu!
In al doilea rand trebuie sa ai bani (capital), dar bani suficienti pentru a incepe ceva serios.
In al treilea rand trebuie sa ai relatii. Insa conditia asta e legata de primele doua.
Si de abia in al patrulea rand e vorba de faimoasa ta inteligenta!

Dar pe cei care au reusit cine i-a ajutat: Diavolul sau Bunul Dumnezeu? Daca i-a ajutat Diavolul atunci nu se poate vorbi despre o reusita. Dar asta e o alta chestiune!

Afirmatia unui bancher...

2011-11-10T02:42:00.000+02:00

"Mulţi oameni şi-au retras banii joi şi vineri, iar băncile au avut dificultăţi în asigurarea lichidităţilor pentru a acoperi cererea", a spus un bancher.
"Unii clienţi au cerut sume de 600.000-700.000 de euro pentru a le lua acasă, incredibil", a afirmat un alt bancher, menţionând că instituţia de credit a ridicat dobânzile până la 7% pe an pentru a convinge populaţia să-şi păstreze banii în conturi.

De citit acest articol din Romania Libera:

Grecii au retras 5 miliarde de euro de la bănci în ultima săptămână

Se mai arata ca:

"Grecii au retras 5 miliarde de euro de la bănci în ultima săptămână, reprezentând 3% din totalul depozitelor, din cauza temerilor că ţara ar putea părăsi zona euro şi a agravării crizei politice.
Valul de retrageri a fost declanşat de anunţul şoc, de săptămâna trecută, al premierului George Papandreou privind organizarea unui referendum asupra pachetului de ajutor financiar extern, scrie Mediafax, care citează Reuters.[...]
Tot mai mulţi greci se tem că sistemul bancar se va prăbuşi şi că vor pierde banii dacă Grecia este nevoită să renunţe la euro.
Soldul depozitelor bancare din Grecia a scăzut cu peste 21% din ianuarie anul trecut, iar băncile au devenit tot mai dependente de lichidităţi de la Banca Centrală Europeană.
Potrivit ultimelor date disponibile, depozitele bancare au scăzut cu 3% în septembrie, la 183,2 miliarde de euro."

Recomand citirea integrala a intregului articol.

Un foarte interesant articol semnat Paul Krugman

2011-11-06T23:48:00.002+02:00

Iata un foarte interesant articol, aparut in The New York Times, semnat de laureatul Premiului Nobel pentru economie, in anul 2008, Paul Krugman:

Oligarchy, American Style

Propun sa vizitati si pagina D-lui Krugman de pe Twitter - aici.
Cred ca interesanta e si parerea sa despre declaratiile D-lui Roubini. Merita citit:

Roubini On Internal Devaluation

Ceea ce ma nelinisteste in ceea ce priveste Europa si Zona Euro este ca toti sunt pesimisti, cel putin asa mi se pare.... Si Dl. Krugman, si Dl. Roubini... De observat in ultimul articol ce spune:

"When all is said and done (and in the European case, that means a lot said but not much done), the euro will stand or fall on the ability of those countries that had rapidly rising costs and prices between 2000 and 2007 to get those costs and prices back in line. At this point the de facto strategy of European leaders is to require that they do this via deflation. And that will not work." (subl.mea)

Iti da de gandit...

P.S.

Cred ca primul articol (daca nu si al doilea) ar trebui citit impreuna cu articolul pe care l-am propus a fi citit luna trecuta in postarea:

Cine detine controlul...

Pentru ca fenomenul aratat de Krugman, apropo de oligarhii in stil american (domnia sa vorbea despre situatia din SUA) este extins la scara mondiala: "147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume. Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală." (dupa cum arata articolul din Gandul, citand studiul Universitatii din Zurich). Mie mi se pare ca e vorba de un fel de cartel mondial, urias... Cam la asta se reduce toata povestea daca acest control se rezuma la un grup restrans de corporatii. Articolul din Gandul mai arata:

"Nodurile cele mai puternice dintre marile companii transnaţionale tind să se conecteze între ele, ceea ce înseamnă că cele mai puternice TNC-uri se atrag, formând o concentraţie mare de putere.
Cei mai puternici actori economici vin din sectorul financiar şi sunt nume cunoscute pe piaţa internaţională. Studiul arată că aceste companii sunt legate într-o reţea extrem de încâlcită, însă acel "club exclusivist" controlează toată economia mondială, influenţând, inevitabil, şi evoluţia companiilor mai mici."(subl.mea)

In Statele Unite exista Legea Antitrust si ma intreb daca nu cumva este incalcata data fiind situatia de fata. Trebuie spus ca legea aceasta a fost criticata inca de la inceputurile ei - Sherman Antitrust Act - de catre conservatori. De observat ca Paul Krugman, in primul articol citat, arata ca:

"If anything, the protesters are setting the cutoff too low. The recent budget office report doesn’t look inside the top 1 percent, but an earlier report, which only went up to 2005, found that almost two-thirds of the rising share of the top percentile in income actually went to the top 0.1 percent — the richest thousandth of Americans, who saw their real incomes rise more than 400 percent over the period from 1979 to 2005.

Who’s in that top 0.1 percent? Are they heroic entrepreneurs creating jobs? No, for the most part, they’re corporate executives. Recent research shows that around 60 percent of the top 0.1 percent either are executives in nonfinancial companies or make their money in finance, i.e., Wall Street broadly defined. Add in lawyers and people in real estate, and we’re talking about more than 70 percent of the lucky one-thousandth.

But why does this growing concentration of income and wealth in a few hands matter? Part of the answer is that rising inequality has meant a nation in which most families don’t share fully in economic growth. Another part of the answer is that once you realize just how much richer the rich have become, the argument that higher taxes on high incomes should be part of any long-run budget deal becomes a lot more compelling." (subl.mea)

Sigur, se poate pune intrebarea: in ce masura aceasta concentratie mare de putere poate fi si una politica? Krugman, daca ati citit primul articol, arata ca lucrul acesta poate sa afecteze chiar democratia:

"The larger answer, however, is that extreme concentration of income is incompatible with real democracy. Can anyone seriously deny that our political system is being warped by the influence of big money, and that the warping is getting worse as the wealth of a few grows ever larger?
Some pundits are still trying to dismiss concerns about rising inequality as somehow foolish. But the truth is that the whole nature of our society is at stake."

Pentru ca aceasta colosala putere economica poate impune Presedintelui SUA, ca sa dau un exemplu, decizii de natura politica. Legea Antitrust limita puterea acestor corporatii, adevarate monopoluri, si, drept consecinta, lasa Presedintelui, posibilitatea de a alege, lucru ce nu era rau. Imaginati-va ce inseamna ca o corporatie de genul asta sa aiba in mana o resursa atat de importanta precum petrolul... Cred ca cel mai cunoscut exemplu este Standard Oil (ca sa fiu sincer, mie imi place denumirea asta - Standard Oil - simpla, clara, la obiect :) ). In orice caz, ceea ce spune Krugman se constituie intr-un semnal de alarma... De observat ca spune: "that extreme concentration of income is incompatible with real democracy". Stai si te intrebi: cat de democrata este America, daca lucrurile stau intr-adevar asa...?

Duel Putere-Opozitie pe tema situatiei din Grecia

2011-11-04T16:03:00.003+02:00

Iata doua articole foarte interesante in acest sens: primul, scris de D-na Elena Udrea:
Minciuna socialistilor din Romania despre situatia Greciei
si al doilea, scris de D-na Corina Cretu:
Sursa crizei ar trebui sa fie un subiect "tabu"...pentru Elena Udrea
unde am facut un comentariu pe care il reproduc aici:

"Citat din Elena Udrea: “în ultimii 30 de ani, în Grecia, dreapta a fost doar 7 ani la putere, iar socialiştii (o dată chiar alături de comunişti) restul de 23 de ani. Oare statul asistenţial s-a creat în 7 ani sau în 23 de ani?”
Ceea ce nu spune D-na Udrea este ca in perioada cand socialistii au fost la Putere in Grecia, aceasta tara a avut o crestere economica remarcabila. Si ma refer la perioada 1993-2004: guvernele conduse de Andreas Papandreou (1993-1996) si Costas Simitis (1996-2004). In 2004 a venit la putere Kostas Karamanlis cu a sa Noua Democratie, partid de centru dreapta, ce are in componenta sa ideologica: conservatorismul, liberal-conservatorismul si crestin-democratia. Dupa cum se vede, Noua Democratie, este foarte apropiata ideologic de PDL. In perioada 2004-2009, cat a stat Karamanlis la putere, Grecia a suferit un declin economic de proportii. Aceasta tara nu a mai vazut o asemenea prabusire economica, cum s-a intamplat sub conducerea acestui guvern de centru-dreapta, din 1973 incoace!
D-na Udrea nu minte, ci, mai rau, spune jumatati de adevar sau ocoleste adevarul aratand numai ce-i convine din punct de vedere politic. Adevarul este ca acest proiect de revigorare, la scara europeana, a spectrului politic de centru-dreapta, sub forma Partidului Popular European, care include partide de aceeasi orientare cu Noua Democratie sau PDL-ul nostru, s-a dovedit a fi un esec, tocmai prin politicile economice si sociale practicate in Europa si care au condus la declansarea crizei economice si financiare in Europa. Nu e bine ca s-a intamplat, pentru ca pune in pericol democratia in Europa.
Referitor la Grecia, mai trebuie aratat un lucru: atata vreme cat au fost guvernele socialiste la putere, datoria publica a acestei tari incepuse sa fie in scadere: 2000-2003. De cand a venit dreapta la putere, datoria publica a inceput sa urce si sa creasca din ce in ce mai mult, ajungand la situatia tragica din 2009. Si atunci stau si ma intreb si o intreb si pe distinsa si frumoasa Elena Udrea: cum se face ca sub o guvernare socialista, deci sub acel “stat asistential” (sa presupunem ipoteza asta adevarata), datoria publica a Greciei incepuse sa scada si aceasta tara sa aiba crestere economica, iar sub guvernarea de centru-dreapta, datoria publica sa creasca exponential iar Grecia sa inregistreze scaderi importante ale ratelor de crestere a PIB, situatie care a dus Grecia spre catastrofa?"

Intrebarea ramane, si s-ar mai adauga si alte intrebari. Spre exemplu cum se face ca o tara comunista, si ma refer la China, nu numai ca nu are probleme cu datoriile si ca nu se afla in nicio criza economica sau financiara, dar mai are si o crestere economica viguroasa, asta ca sa facem o comparatie cu ceea ce se intampla in Europa si in SUA? Cum se explica faptul ca tarile care nu au aderat la Consensul de la Washington (ma gandesc si la India, ca sa dau un nou exemplu) nu sunt in criza economica si inregistreaza cresteri economice? Cum se explica urmatorul lucru: pe vremea lui Ceausescu (se pare unul din preferatii D-lui Basescu, dupa ce a condamnat comunismul) tara a avut o datorie externa foarte mica (11,7-12 miliarde de dolari) in comparatie cu cea de acuma (aprox.34,358% din PIB, dupa estimarile FMI), si-a platit toata datoria, ramanand si vreo 2 miliarde de dolari in cont, pe cand, in zilele noastre, tari dezvoltate acumuleaza cat mai multe debite si nu se stie cand vor fi platite? Deci datoria a putut fi platita, iar de pe urma ei s-a vazut ceva: mecanizarea agriculturii, dezvoltarea industriala a tarii, crearea de locuri de muna - lucruri care s-au intamplat pe vremea lui Ceausescu. Ca dupa Ceausescu, a urmat dezindustrializarea fortata a tarii, distrugerea agriculturii prin tot felul de pariuri de centru-dreapta, nu-i asa? Si ACUMULAREA de ceva vreme incoace a unor datorii din ce in ce mai mari, mult mai mari decat pe vremea lui Ceausescu, si care vor trebui platite in conditiile actuale in care, la firmele private din Romania profitul brut, pe an, pe care il scoate fiecare angajat este de doar 370 de lei iar intreprinderile de stat au pierderi uriase, toate acestea petrecandu-se sub "inteleapta" guvernare de centru-dreapta, condusa de PDL. Cum se explica faptul ca Dl. Basescu, care vitupereaza impotriva "statului asistential", impotriva "socialismului" sau a "Uniunii Socialiste", lauda larg guvernarea Nastase in special pentru faptul ca deficitul bugetar a fost foarte mic pe vremea aceea si pentru ca la stat erau atati functionari cat trebuie, nu cu 500.000 mai multi (opera a dreptei romanesti!)?

Si atunci... as intreba-o din nou pe frumoasa Elena Udrea: "Cine minte stimata doamna...?"

Atena... Grecia...

2011-11-04T03:44:00.016+02:00

Am citit doua articole foarte interesante despre situatia din Grecia - aici si aici. Toata lumea e concentrata acum pe Grecia, legat de declaratia D-lui Papandreou ca doreste referendum. Toata lumea vorbeste despre Grecia si numai despre Grecia. Insa ce fel de Europa avem? Cum e posibil ca state dezvoltate din Uniunea Europeana sa nu respecte Criteriile de Convergenta din Tratatul de la Maastricht? De retinut acest aspect: problema nu e numai Grecia. Ce fel de Europa avem? O Europa hedonista: s-au scufundat toti in debite mari, intr-o fratietate demna de o cauza mai buna. Daca e s-o luam asa, Romania a respectat Tratatul de la Maastricht mai bine decat multe tari europene dezvoltate. Asa chinuita cum e situatia de la noi, Romania si-a facut temele mult mai bine decat multi altii. Pe cand Europa a cautat, intr-o veselie, placerea! Fara sa-si faca datoria! Pai ce bine e sa traiesti avand debite cat mai mari posibil si imposibil, ce bine e sa traiesti facand raportari false, asa cum a facut Grecia, si nimeni sa nu se sesizeze (vorbesc de cei indrituiti sa faca asta, de autoritatile europene in domeniu)! Si asta cand se stia de multa vreme ca situatia va degenera intr-o criza cat se poate de acuta. Toti liderii europeni faceau poze de grup, zambitori, ca sa linisteasca poporul, de parca erau cu totii membrii aceleiasi familii. Pai stimate doamne si stimati domni, de ce ati ingreunat in asa hal situatia intregii familii europene? Cand una dintre odrasle vrea si helicopter, si avion personal, si cea mai scumpa masina, si vacanta in cele mai scumpe si exotice destinatii turistice, si un palat mai dihai decat Louvre, pe urma unul mai mare decat Versailles, fiind si plina de datorii, ce faci? Ii permiti sa faca inca si mai mari datorii ca sa-si cumpere ce doreste, nu? Pe urma bancile nu au bani... Pe urma toata familia da din colt in colt ca s-o salveze: hai sa punem mana de la mana, cu totii, inclusiv statele care nu sunt in Zona Euro, inclusiv bancile private, ca sa-i platim datoriile, nu? Sistemul economic actual din Europa este generator de debite - de aici si criza datoriilor suverane. Adica este un sistem economic si financiar care face ca statele sa se imprumute la banci din ce in ce mai mult si astfel datoria publica sa creasca, in timp, din ce in ce mai mult, fara putinta de a mai putea fi platita (decat la modul teoretic). Eu stau si mai intreb: de ce acest sistem economic si financiar care a guvernat Europa in ultimii 20 de ani si mai bine nu a fost macar modificat sau imbunatatit, tocmai pentru a nu fi nevoie sa te imprumuti atata (e vorba de sute de miliarde de euro!)? Chiar nu s-ar fi putut gasi o solutie daca atatea minti luminate pe care, fara indoiala, Europa le are, s-ar fi gandit cum trebuie procedat? E vorba de fenomenul creditului neperformant, la nivel de state, extins la scara europeana, daca nu si mondiala (ma gandesc la SUA, la Japonia...). Toata globalizarea esueaza in aceasta criza a datoriilor suverane, pe care tocmai ea, aceasta globalizare, a determinat-o. Cum e posibil ca nimeni sa nu se gandeasca sa puna macar putina ordine in acest imens haos financiar si economic? Si asta cand vezi ca lucrurile merg spre rau. Caci atata vreme cat economia si finantele sunt socotite stiinte, nu se poate sa nu-ti dai seama spre ce poate sa conduca, in timp, o asemenea situatie. De fapt situatia asta a fost: o libertate cat se poate de larga in problemele de natura financiara, dar fara niciun pic de responsabilitate. Asa cum o familie de oameni obisnuiti si responsabili dramuieste si chiverniseste banul, asa si familia europeana ar fi trebuit sa procedeze: sa dramuiasca si sa chiverniseasca banul. Au lasat totul la discretia pietei in loc sa se gandeasca la faptul ca, pentru realizarea echilibrului macroeconomic, toata aceasta alocare de resurse se bazeaza si pe interventia statului prin intrumente de influentare a cererii globale. E de ajuns sa apara o "mica bubulita", sa nu ai nu stiu ce "mica" informatie si pietele sa se prabuseasca. In schimb au creat acest sistem, ce conduce la indatorarea masiva a statelor, si in acest fel la compromiterea sanselor generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi, asta in loc sa extinda cresterea economica moderna si in tarile cu performante "cu mult sub nivelurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne", cum spunea Simon Kuznets. Se moare de foame in Cornul Africii - intereseaza pe cineva? In schimb determinam revolutii in Nordul Africii... Dar facem, oare, bine? Ii ajutam cu ceva? Ii ajutam sa creasca si ei din punct de vedere economic? Le intindem, la modul real, o mana de ajutor? Sau e vorba doar de interesele noastre egoiste, hedoniste, de acaparare a resurselor . Pe urma ne intrebam de ce toata lumea saraca de acolo vine pe aici sa-si caute de lucru. Pe urma ne intrebam de ce au resentimente la adresa noastra.

Atena... Grecia... da! Dar Europa...?

De citit si aceste doua articole:

Grecia, miliardarii greci si.. solidaritatea...

Riscul unui default dezordonat...

Cine detine controlul...

2011-10-23T22:15:00.000+03:00

Iata un deosebit de interesant articol din Gandul, pe care va propun sa-l cititi:

REŢEAUA CARE CONTROLEAZĂ LUMEA. Raportul care dezvăluie cum câteva companii deţin controlul a 40% din ECONOMIA MONDIALĂ

Se arata, printre altele, ca:

"Nu este vorba nici despre teoria conspiraţiei, nici despre negarea ei. Pur şi simplu, după cum reiese din cifre, un grup exclusivist de 737 de companii transnaţionale (TNC) controlează circa 80% din cifra de afaceri a celor mai mari companii din lume şi, implicit, are controlul asupra deciziilor acestora. Aceasta este concluzia finală a unui studiu publicat recent de către Universitatea din Zurich, studiu efectuat de către Stefania Vitali, James B. Glattfelder şi Stefano Battison.
Dintre acestea însă, "nucleul dur", de doar 147 de companii sau grupuri, controlează, direct sau indirect, nu mai puţin de 40% din cifra de afaceri a celor mai importante companii din lume.
Legăturile dintre marile companii economice influenţează economia globală. Principala problemă a cercetătorilor a fost descoperirea structurii controlului marilor corporaţii mondiale."

De citit si aici.

Gaddafi a fost ucis!

2011-10-20T17:34:00.001+03:00

Iata ce ne spune Mediafax:

MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS - VIDEO, FOTO

Iata ce se arata printre altele:

"Potrivit unor surse din cadrul CNT, Muammar Kadhafi a murit în ambulanţă, în drum spre spitalul din Misrata. Cadavrul liderului libian este în acest moment la morga spitalului din Misrata.

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Tranziţie, Abdel Hafiz Ghoga, a comunicat că Muammar Kadhafi a murit în confruntările armate care au avut loc joi în oraşul Sirt.

"Putem anunţa că Muammar Kadhafi a fost ucis de forţele revoluţionare", a precizat Ghoga.

"Este un moment istoric, este sfârşitul tiraniei şi dictaturii. Kadhafi s-a întâlnit cu propriul destin", a spus Ghoga. [...]
Muammar Kadhafi era grav rănit la picioare şi respira cu dificultate în momentul capturării, în oraşul Sirt, anunţau surse libiene citate de ziarul italian Corriere della Sera. Potrivit altor surse citate de presa italiană, liderul libian avea şi răni la craniu.

NATO a anunţat că avioanele Alianţei au atacat joi o coloană de vehicule pro-Kadhafi în apropierea oraşului Sirt.

"Aceste vehicule dotate cu arme efectuau operaţiuni militare şi reprezentau o ameninţare clară la adresa civililor", a explicat colonelul NATO Roland Lavoie.
Fostul lider libian a fost capturat la Sirt, a anunţat un comandant al trupelor Consiliului Naţional de Tranziţie, informaţia fiind transmisă de presa de la Tripoli."

Update

De citit aici si aici.

Vechi si nou

2011-10-17T02:34:00.000+03:00

Ceea ce imi place mie la spectacolele si filmele americane clasice este ca scoteau in evidenta omul, omenescul, asa cum este el. Vedeai oameni, nu atat printi si printese, spectacole de sunet si lumina foarte sofisticate, toalete care mai de care mai ingenioase, cum am putea, spre exemplu, gasi acum la Lady Gaga. Omul mai bea un whisky, mai fumeaza o tigara, canta un cantec. Care e problema? O sa exemplific ce vreau sa spun:

Sa facem o comparatie cu productiile din zilele noastre:

Uitandu-ma la acest video, cu Lady Gaga, gasesc o imaginatie debordanta, asta e adevarat. Dar cu toate acestea stau si ma intreb: asa e omul? Scoate in evidenta omul? Sau pune, mai degraba, accent pe efecte scenice si pe vestimentatie, melodia fiind destul de simpluta altfel.
Iata un alt video, cu Madonna:

S-ar putea spune acelasi lucru, nu? In tot acest ansamblu de sunet si culori, pe fundalul muzicii care imbraca totul, omul e mai putin scos in evidenta, se pierde in aceste imagini. Imaginile se succed cu repeziciune, efectele scenice au cuvantul principal. Totul se desfasoara intr-o lume de fapt ireala. Este lumea unui soi de vis, o lume a imaginatiei care se vrea cat se poate de bogata si care cauta sa exploreze ceea ce nu s-a mai vazut pana acum. Cautand si ceea ce este socant, dar poate nu asta e ideea ci ca ceea ce se prezinta sa fie intrucatva inedit, iesit din comun, din banal. Un fel de refugiu intr-o imensa petrecere, ca si cum, din cotidianul mohorat, ai intra intr-o lume a visului in care te pierzi in acordurile muzicii si in jocul culorilor. De asemenea de remarcat sunt scenele sexy, punctate scurt. Interesant este ca nu vezi un sarut ca lumea ci doar formele feminine care se expun, intr-un timp scurt, cu generozitate, marcand parca o pauza in tot acest vis, dupa care visul se reia intr-o mare veselie generala sub stapanirea muzicii intotdeauna prezenta si a culorilor.

Sa privim si acest video cu Beyonce:

De remarcat, ca si in video-ul cu Lady Gaga, trupa de dans care-si face cu brio datoria, artista dansand cot la cot cu trupa. Insa in acest video accentele sunt mai realiste, mai telurice. Actiunea se petrece sub un pasaj. Se vede clar ca e vorba de un pasaj, se vede pamantul. E mai putin aspectul unui vis, realitatea inconjuratoare spunandu-si cuvantul. Se observa cat se poate de clar praful, deci tot un aspect legat de pamant. Ideea e ca fetele fac lumea sa se miste. Vine o armata de baieti si gaseste o armata de fete. Dansul arata un fel de razboi intre sexe. Parca ar fi un dans ritualic. Ceea ce nu prea am inteles e de ce, in final, fetele ii saluta, militareste. Victoria fetelor ar fi trebuit sa fie confirmata printr-un salut al baietilor. Macar asa, dintr-un respect elementar. Pe cand scena de final parca ar vrea sa arate ca femeia, desi se supune barbatului dupa o lupta dura, este, totusi, egala cu barbatul. In fine... Interesant este ca femeia, asa cum e prezentata in acest video, nu e deloc o delicata sau o naiva. Ea este sexy, insa degaja forta. Toata armata de baieti n-au putut sa intimideze armata de fete, condusa de Beyonce, desigur. Dimpotriva, baietii se mai aparau si cu scuturile! Muzica e un fel de strigat de lupta, care exclude orice delicatete. Brutalitate in gesturi, mai ales din partea fetelor, asa cum le sta bine unor luptatoare. Ce diferenta fata de rolul interpretat de Ingrid Bergman in Casablanca!

Ce a prezis Saddam Hussein...

2011-10-12T22:21:00.002+03:00

Iata o stire interesanta pe care am remarcat-o zilele trecute. Cred ca nu ar trebui trecuta cu vederea pentru ca ne dezvaluie cate ceva din necunoscutele acestei crize economice si financiare pe plan mondial. Este vorba de o carte care va contine conversatiile dictatorului cu cercul sau de apropiati, preluate de pe inregistrari audio, intitulata: ""The Saddam Tapes: The Inner Workings of a Tyrant's Regime, 1978-2001" ce va aparea in aceasta toamna.

Gandul titreaza:

Saddam Hussein ar fi prezis criza SUA încă din 1993: "Economia lor nu-şi va mai reveni niciodată"

Iata ce arata, printre altele, articolul:  

"Saddam Hussein, fostul lider irakian, a prezis că economia Statelor Unite va avea de suferit din cauza cheltuielilor excesive alocate operaţiunilor militare, scrie Huffington Post.[...]

"Economia lor nu se va îmbunătăţi niciodată din cauza cheltuielilor pe care le au în Golf şi în Europa. Au cheltuit 68 de miliarde de dolari (50 de miliarde de euro) în Golf şi 128 de milioane de dolari (94 de miliarde de euro) în Europa", e citat Hussein dintr-o înregistre audio.
"Dacă America nu-şi retrage trupele din toată lumea, economia sa nu-şi va mai reveni niciodată. America nu mai este în faza ei de tinereţe, este la limita bătrâneţii sale", ar mai fi declarat el." (subl. mea)

Interesant, nu?

In articolul original din Huffington Post se arata ca Saddam Hussein ar mai fi adaugat:

"[The American president] could save a billion dollars from here, a million dollars from somewhere else, another two million from another place that could be useful, but it would not heal his wound that is so deep it cannot be healed unless he turns to the military budget." (subl.mea)

Eu stau si ma intreb daca nu cumva si Iranul mizeaza pe o filozofie asemanatoare. Iata un alt articol din Gandul, pe care l-am vizualizat si aici, la Off Topic, discutand insa despre o alta tema:

Iranul avertizează Statele Unite: "Nu suntem favorabili unei confruntări, dar suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi"

"Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi, a avertizat miercuri Statele Unite împotriva oricărei tentative de "confruntare" cu Iranul în problema presupusului complot iranian împotriva ambasadorului saudit la Washington, informează AFP.

"Nu căutăm confruntarea, dar dacă se va impune, consecinţele vor fi mai dure pentru ei decât pentru Iran", a declarat Salehi.

Washingtonul a anunţat marţi inculparea a doi cetăţeni iranieni acuzaţi că intenţionau asasinarea ambasadorului saudit, într-un complot "conceput, organizat şi coordonat de Iran", avertizând Teheranul că va suporta consecinţele.

"Nu suntem favorabili unei confruntări, dar, dacă Statele Unite ne vor ataca, suntem capabili să răspundem cu o lovitură din care nu se vor mai trezi", avertizează Salehi.

Oficialul iranian a respins afirmaţiile americane, reamintind că Washingtonul a formulat acuzaţii identice după revoluţia islamică din 1979.

"Spre exemplu, în cazul Lockerbie, au acuzat Iranul de multe ori înainte de a spune că s-au înşelat", reaminteşte ministrul.

Salehi a criticat "dramatica punere în scenă" făcută de autorităţile americane şi de presă în legătură cu dezvăluirea presupusului complot american, acuzând că "lucrurile au fost prezentate ca şi cum ar fi fost o explozie nucleară"."

Intrebarea care se pune ar fi:pe ce se bazeaza Iranul? E vorba de chestia aceea, clasica de altfel, "daca esti slab sa te arati puternic si viceversa"? Sau mai e si altceva la mijloc? Reactia americana:

"Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a anunţat că Washingtonul şi aliaţii săi vor transmite un mesaj puternic Iranului şi îl vor izola din ce în ce mai mult pe scena internaţională. Secretarul american al Justiţiei, Eric Holder, a avertizat liderii iranieni că Washingtonul îi va trage la răspundere pentru acţiunile lor.

Iranul a respins afirmaţiile americane, acuzând Washingtonul că a creat o "criză artificială" între Teheran şi vecinii arabi.

"Statele Unite încearcă să creeze diversiuni din cauza problemelor interne", a apreciat Salehi." (subl.mea)

Sau Iranul se bazeaza tot pe aceeasi filozofie, adica, daca se poate spune asa, pe arma economica? Aici am putea include consecintele economice pe plan mondial, dar si pentru SUA in particular, in cazul in care s-ar porni un razboi intre SUA si Iran, consecinte care vor fi de-a dreptul dramatice daca stam sa ne gandim la ce consecinte economice au urmat razboaielor din Irak si Afganistan (in Afganistan inca nu s-a terminat, cred ca nu gresesc prea mult daca spun asa...). Sa nu uitam ca Iranul este un mare producator de petrol si sa nu uitam ca SUA depind de importurile de petrol... Mie mi se pare ca Iranul practica, din acest punct de vedere, un joc de genul ce-i mai important: Israelul sau Iranul? E un joc periculos, desigur. Insa e de remarcat ca Iranul isi permite sa irite SUA ori de cate ori are ocazia.Cel putin asa mi se pare.Si cam de fiecare data ii arata "pisica" economica. Adica ii arata consecintele in cazul in care ar avea loc o confruntare. Mai mult, Iranul e constient de actuala situatie economica a SUA si de problemele interne pe care SUA le are (ce sunt de natura financiara dar si economica). Nu cred ca e de neglijat o asemenea ipoteza...
Pe de alta parte, scutul antiracheta ar induce ideea unui plan mai larg al SUA si NATO de a ataca Iranul intr-un viitor apropiat. Un scut defensiv, capabil sa opreasca la timp si sa distruga eventuale rachete iraniene ce s-ar indrepta impotriva Europei. Nu e de neglijat nici o astfel de ipoteza. Dar, daca Iranul va ataca primul, sub protectia acestui scut, NATO ar putea declansa fara prea multe probleme un atac devastator la adresa acestei tari. 
Tensiunile dintre Teheran si Washington nu sunt de bun augur. Americanii par decisi sa rezolve in favoarea lor aceasta problema. Insa rezolvarea conflictului ar trebui sa se faca pe cai pasnice, intensificand dialogul diplomatic. Fara ca sa aiba consecinte dintre cele mai negative pentru intreaga lume. 
Un alt aspect, care nu se poate sa nu te ingrijoreze, ar fi pozitia Rusiei si Chinei fata de un eventual conflict militar SUA - Iran. Cel putin, pana acum, nu-mi este foarte clar cum vor reactiona, de partea cui, aceste doua mari puteri. Pentru ca interesele lor economice vor fi afectate in cazul unui asemenea razboi. 
Problema e foarte complexa...

Update 
Iata un editorial din Gandul, semnat Lelia Munteanu, pe aceasta tema:
Complotul stupizilor şi cele două SemiluniInteresant de citit!       

Sa ascultam si ceva muzica

2011-10-11T22:15:00.000+03:00

Ia sa vedem niste cantece frumoase!

Ideologia comunista. Pe scurt despre o neclaritate

2011-09-27T05:03:00.001+03:00

Voi incerca sa vorbesc foarte pe scurt despre o neclaritate care a persistat in ideologia comunista tot timpul. In general, as spune ca aceasta ideologie a avut inca de la inceputurile ei foarte multe neclaritati. Una dintre acestea ar fi notiunea de dictatura a proletariatului. Trebuie, in primul rand, sa intelegem termenii si pentru asta voi face apel la DEX. Referitor la termenul de dictatura - aici si la termenul de proletariat - aici. Referitor la termenul de dictatura a proletariatului, DEX spune, citez:

"Dictatura proletariatului = concept din filozofia marxistă care preconiza exercitarea puterii de stat de către proletariat în perioada cuprinsă între revoluția socialistă și instaurarea societății socialiste. – Din fr. dictature, lat. dictatura.
Sursa: DEX '98

(În filozofia marxistă) Dictatura proletariatului = putere de stat a clasei muncitoare întemeiată pe alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, rolul conducător deținându-l clasa muncitoare prin partidul ei marxist-leninist. [< lat. dictatura, cf. fr. dictature].
Sursa: DN "

De observat ca este vorba de exercitarea puterii de stat de catre proletariat sau, in alta definitie, se specifica de catre clasa muncitoare intemeiata pe alianta dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare. Cu alte cuvinte clasa muncitoare are rolul conducator, nu taranimea muncitoare care e doar in alianta cu clasa muncitoare. Insa ce intelegem prin clasa muncitoare? In istoria partidelor comuniste a existat si titulatura de partidul celor ce muncesc. Dar si taranul munceste. Este adevarat ca si muncitorul din fabrica munceste, dar daca e al celor ce muncesc atunci ar trebui sa fie si al muncitorului si al taranului in egala masura, adica nu doar muncitorimea sa aiba rolul conducator, iar taranimea sa fie doar in alianta cu muncitorimea. Dar si intelectualul munceste. Observam ca in aceasta titulatura - partidul celor ce muncesc - nu se specifica ce anume munceste omul care face parte sau adera la acest partid. Se specifica numai faptul ca e al celor ce muncesc. Din acest punct de vedere de ce nu ar fi si al intelectualilor? Spre exemplu, in Ungaria a existat, pe vremea comunismului, Partidul celor ce muncesc din Ungaria - PMU - creat la 12-14 ian. 1948 prin unificarea partidelor comunist si social-democrat. Reorganizarea PMU in Partidul Muncitoresc Socialist Ungar, cu Janos Kadar prim-secretar, a avut loc in perioada nov. 1956 - iun. 1957. De observat ca nu i se spunea Partidul Comunist Ungar, ci era vorba de un partid muncitoresc socialist. Ar trebui sa definim exact clasa muncitoare, de asa maniera incat s-o punem in acord cu proletariatul, sau cu notiunea de proletariat. Dar de ce nu s-ar incadra si intelectualul in notiunea de proletariat. Sa ne amintim ca a persistat, pe vremea comunismului, tendinta de a considera intelectualii drept spirite burgheze. Lucru fals, daca ne gandim ca in Istoria umanitatii au fost multi intelectuali saraci, fara avere, fara afaceri sau intreprinderi proprii, si chiar oameni mari, spre exemplu in domeniul stiintei si care au murit in mizerie. Cu toate acestea, comunismul punea accent pe muncitori si ii vedea avand rolul conducator in societate, avand, spuneau ei, o constiinta de clasa mult mai ridicata decat a taranimii sau decat a intelectualitatii. Pentru ca lupta de clasa a fost temelia comunismului, iar clasicii marxismului aratau ca fara lupta de clasa nu se poate vorbi de comunism. Totusi, ciudat este ca, spre exemplu, Ana Pauker a primit si fosti legionari in partid, din cate se spune... Dar sa revenim la dictatura proletariatului. Dupa cum se poate vedea, proletariatul era socotit cam tot una cu clasa muncitoare sau cu cei ce muncesc. Asta deoarece un burghez nu era vazut ca munceste, ci ca traieste din exploatarea celor ce muncesc pentru el, pentru avutul sau si pentru ca el sa-si sporeasca averea. Cu alte cuvinte, daca esti lipsit de mijloace de productie, conform lui Marx, intri in categoria proletariatului. Desigur, in acest sens, sunt foarte multi oameni ce se incadreaza, conform acestei definitii a proletariatului, in aceasta categorie. Istoria ne demonstreaza insa ca dictator nu poate fi decat unul singur. Atunci de unde aceasta notiune de dictatura a proletariatului? Putem fi, oare, cu totii dictatori? Trotzki ii reprosa lui Stalin ca doreste dictatura partidului asupra proletariatului, iar Stalin apara conducerea centralizata a partidului spunand ca, dupa Trotzki, partidul ar ajunge un fel de club de intalnire al muncitorilor iar exercitarea actului de conducere si-ar pierde coerenta necesara pentru asta. Sub o dictatura, e clar, omul nu e liber. Dar sub o dictatura a proletariatului? In cadrul stangii politice, de-alungul timpului, problema libertatii a fost cu patos dezbatuta. Merita sa amintim opinia lui Bakunin in privinta aceasta:

"Bakunin’s political beliefs rejected governing systems in every name and shape, from the idea of God downwards, and every form of external authority, whether emanating from the will of a sovereign or from universal suffrage. He wrote in Dieu et l’Etat (God and the State^[23]), published posthumously in 1882:
“ The liberty of man consists solely in this, that he obeys the laws of nature because he has himself recognized them as such, and not because they have been imposed upon him externally by any foreign will whatsoever, human or divine, collective or individual. ”
Bakunin similarly rejected the notion of any privileged position or class, since
“ it is the peculiarity of privilege and of every privileged position to kill the intellect and heart of man. The privileged man, whether he be privileged politically or economically, is a man depraved in intellect and heart. ”
Bakunin's political beliefs were based on several interrelated concepts: (1) liberty; (2) socialism; (3) federalism; (4) anti-theism; and (5) materialism. He also developed a (resultantly prescient)^[24] critique of Marxism, predicting that if the Marxists were successful in seizing power, they would create a party dictatorship "all the more dangerous because it appears as a sham expression of the people's will.""

Cu alte cuvinte, pentru Bakunin, libertatea omului insemna ca acesta sa se supuna legilor naturii, respingand notiunea de pozitie privilegiata sau de clasa privilegiata. Dar revolutia socialista avea drept scop sa-l faca pe om liber, pornind de la ideea ca marea majoritate a oamenilor erau exploatati cu duritate de o clasa restransa, clasa burgheza. Dar daca vorbim de dictatura cum mai poate fi omul, in noua societate, liber? Parerea lui Bakunin despre marxism era:

"“ They [the Marxists] maintain that only a dictatorship—their dictatorship, of course—can create the will of the people, while our answer to this is: No dictatorship can have any other aim but that of self-perpetuation, and it can beget only slavery in the people tolerating it; freedom can be created only by freedom, that is, by a universal rebellion on the part of the people and free organization of the toiling masses from the bottom up."

si referindu-se la faimoasa sa intalnire cu Marx din 1844 spunea:

"However, Bakunin also wrote of meeting Marx in 1844 that:
As far as learning was concerned, Marx was, and still is, incomparably more advanced than I. I knew nothing at that time of political economy, I had not yet rid myself of my metaphysical observations... He called me a sentimental idealist and he was right; I called him a vain man, perfidious and crafty, and I also was right."

De observat un lucru: probabil ca si Marx, inca de atunci si poate chiar de mai demult, se gandea la coerenta exercitarii puterii, odata ce burghezia va fi doborata prin revolutie. Tot ce e posibil ca ideea de dictatura (dar a cui?) a incoltit in mintea lui Marx inca de atunci. Pentru ca, odata doborata burghezia, muncitorii trebuie sa-si execite puterea intr-un anumit mod. O modalitate de exercitare a puterii ar trebui sa existe. Interesant ca nu s-a numit democratia proletariatului ci dictatura proletariatului!! Si ma intreb oare de ce? De ce, daca democratia inseamna:

" DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie.

Sursa: DEX '98"?

Pentru ca aici nu era vorba sa conduca poporul sau sa se proclame suveranitatea poporului. Ci era vorba ca rolul conducator in societate va trebui sa-l aiba o anumita clasa sociala - clasa muncitoare, nu tot poporul. Ulterior termenul de democratie, in comunism, a capatat alte conotatii. Spre exemplu notiunea de democratie interna de partid sau cum era in felul in care se numea Germania de Est - Republica Democrata Germana. Asta vrea sa spuna ca, defapt, clasa muncitoare pe cine reprezinta? Ghici ciuperca ce-i? De fapt si de drept reprezinta poporul, intregul popor. Daca si muncitorul munceste, si taranul munceste, si intelectualul munceste, deci cu totii muncim - e deci logic sa presupui ca fiind adevarata afirmatia ca aceasta clasa muncitoare se confunda cu intregul popor. Cu poporul muncitor, din moment ce toti suntem tovarasi intre noi! De remarcat ca in acte Stalin se prezenta drept intelectual, nu muncitor.Dar asa si Lenin era un intelectual, nu? Si Marx, si Engels. Pai si atunci intelectualii sa nu intre in aceasta categorie: clasa muncitoare? Ca doar ajunsesem cu totii sa nu mai avem proprietate privata, ci era proprietatea intregului popor. O logica simpla: daca nu-i privata, atunci e a intregului popor. Daca nu e a intregului popor, atunci avem si proprietate privata. Deci pana la urma tot noi conducem. Adica intregul popor. In felul acesta si poporul e liber. Nu mai este asuprit de o alta clasa conducatoare, din moment ce chiar el conduce. Daca ar fi condus doar muncitorii, sa presupunem, ce garanteaza ca ei nu ar fi asuprit, pana la urma, taranimea sau intelectualitatea? Nu neaparat prin exploatare, desi nu ar fi fost exclus, dar printr-o alta forma de asuprire. Iar daca nu conduce intregul popor, ci numai o singura clasa, fie ea si cea a muncitorilor, ce garanteaza ca aceasta clasa nu ar fi devenit, in cele din urma, corupta de putere, de exercitarea fara nicio piedica a puterii (ca doar vorbim de dictatura, fie ea si a proletariatului), iar clasa conducatoare, in cele din urma, repet, sa ajunga sa se imburghezeasca? Lenin doar atragea atentia: "Feriti-va de noua burghezie!". Deci solutia ca doar o singura clasa sa conduca, sa aiba rol conducator, fie ea cea a muncitorilor, chiar cu o constiinta de clasa ridicata, nu era cea mai buna. Din aceasta cauza trebuia sa conduca intregul popor. Ceausescu, spre exemplu, provenea din randurile taranimii. Ar fi insemnat ca cineva din randurile taranimii sa nu acceada niciodata la putere. Ceea ce iarasi nu e in regula. Chestiunea aceasta cu cine trebuie sa conduca societatea a ramas invaluita de neclaritate. Bine, intregul popor conduce, dar asta e o utopie din start, pentru ca, desi plina de bune intentii, ideea ca intregul popor sa conduca e imposibila. Dar atunci cine trebuie sa conduca statul? Raspunsul cel mai potrivit a fost ca partidul trebuie sa conduca statul, sa exercite puterea de stat. Si cum nu exista decat un singur partid, indiferent cum s-ar fi numit (punand accent, desigur, pe cei ce muncesc, pe cuvantul muncitoresc, sau pe cuvantul socialist, sau comunist) atunci acela conduce. Dar oare acest partid nu s-ar transforma, unic fiind, intr-o singura clasa conducatoare? Deci ar decurge ca in societate s-ar forma doua clase: clasa conducatoare, reprezentata de o elita, membrii ai partidului unic si clasa condusa de catre cea conducatoare, adica restul. Elitele s-ar forma prin meritocratie si ar insemna acei oameni cu o constiinta superioara de clasa fata de ceilalti oameni, oameni superiori, care inteleg mult mai bine si mai profund decat ceilalti idealurile socialismului si ale comunismului. Oameni noi, comunismul vrand sa creeze omul nou, corespunzator noii societati fara clase sociale. Cu alte cuvinte s-ar fi introdus ideea omului superior in societate, fata de ceilalti membrii ai societatii. Pe de alta parte, ar fi aparut, in acest caz, din nou, ca sa zic asa, o singura clasa conducatoare, expusa coruptiei din exercitarea puterii de stat si care ar fi exploatat cealalta clasa, cea condusa de clasa conducatoare, ceea ce ar fi insemnat o adevarata nenorocire in societate. In Romania, comunistii romani s-au gandit la treaba asta si au incercat sa dea solutii. Nu se putea doar cu o singura clasa conducatoare si totusi trebuia sa se poata in felul acesta, dat fiind faptul ca exista numai un singur partid, dar poporul simtea nevoia, si lucrul acesta s-ar fi adeverit curand, sa-si exercite suveranitatea. Deci aceasta clasa conducatoare trebuia sa fie chiar poporul. Solutia? A fost una foarte simpla: crearea unui partid stat, un partid cu 4 milioane de membrii de partid. Deci cu o larga reprezentare la nivelul intregii societati. Nu putea fi chiar tot poporul membru de partid, desi ar fi fost de dorit lucrul acesta, numai ca ar fi parut ca neserios. Si atunci s-au creat si alte organisme, precum Frontul Democratiei si Unitatii Socialiste, celebrul FDUS! Tot pe langa PCR. Cu participarea "activa" si "larga" a tuturor oamenilor muncii la actul de conducere al societatii. Cu alte cuvinte, ne-am intors la utopia de la care am plecat. In felul acesta partidul comunist a devenit partid de mase, dar daca partid vine de la parte, atunci el era chiar intregul. Totusi trebuia mentinuta dictatura proletariatului. Adica dictatura, pentru ca nu se putea vorbi, totusi, de democratie, desi, intr-un fel, se putea vorbi, daca poporul conduce. Iata de ce secretarul general sau seful partidului conducea partidul, care conducea intreaga societate. Deci el era, intr-un anume fel, dictatorul dictaturii proletariatului. Pentru ca era clar ca 4 milioane de membrii nu puteau sa conduca cu totii. Aveau nevoie de un sef suprem. Cu alte cuvinte, de la dictatura proletariatului am ajuns la dictatura unei singure persoane, corupte, in cele din urma, de putere, atata vreme cat acea persoana era aleasa si realeasa pe viata ca sa conduca. Eu stau si ma intreb de ce comunistii nu au impus o regula si anume ca persoana care conduce sa nu aiba decat doua mandate? Dupa care ar fi venit o alta persoana la conducere, prin alegeri libere, daca tot se vorbea de democratia interna de partid. In felul acesta, aceasta forta unica conducatoare si suverana, ar fi fost democratica, desi in societate nu ar fi existat ceea ce se cheama plurarlism politic. Daca toti suntem stransi in jurul unor valori, pe care le aparam, adica intregul popor, cum aratam mai sus, atunci acest lucru ar fi trebuit sa fie posibil. Chiar daca nu ar fi existat plurarlism politic in societate, ar fi existat o democratie prin alegeri interne libere prin care poporul si-ar fi putut exprima vointa. Iar daca partidul, de expresie materialista fiind, asigura conditiile materiale de viata necesare oamenilor, de ce sa fi avut, cumva, de suferit, in acest fel, cu o asemenea democratie, unitatea partidului? Ca si cum unitatea partidului ar sta intr-un singur om, ales si reales, si tot asa pe viata, ca si cum omul respectiv ar fi fost nemuritor. Ajungem din nou la teoria omului superior. Insa coruptia la varful partidului, din exercitarea puterii, era cu mult mai mare decat si-o poate imagina cetateanul obisnuit. Nepotismul, in primul rand. Se poate vorbi, desigur, si de ceea ce a fost la noi. Dar sa aruncam o privire si in alte parti si vom constata cum fratele sefului partidului (si al statului) devine sef (Cuba), fratele sau, fostul sef, fiind prea batran pentru exercitiul puterii, sau cum fiul defunctului sef devine sef (Coreea de Nord). Observam cum in partidele comuniste puterea devine o afacere de familie: sefului partidului ii urmeaza fratele, fiul. De sora sau de fiica nu am prea auzit, femeile sunt, deci, discriminate. De observat ca in Partidul Comunist notiunea de putere e legata de cea de barbat: barbatii sunt cei din frunte. Femeile, chiar daca admise in functii de conducere, cu toate acestea nu detin functia suprema, care este exclusiv a barbatilor. Exceptii au fost foarte putine. Celebra La Pasionaria se numara printre aceste exceptii. Ma gandeam la acest nume - La Pasionaria - care inseamna "floarea pasiunii", foarte interesant.

De observat ce spune Wikipedia despre Santiago Carillo:

"In 1944 Carrillo led the retreat of the communist guerrillas from the Aran Valley.^[10]
According to Ricardo de la Cierva, in 1945 Carrillo ordered the execution of fellow communist party member Gabriel León Trilla and helped the Francoist forces to detain the fellow communist Jesús Monzón.^[11] According to Enrique Líster and Ricardo de la Cierva, Carrillo also ordered in 1949 the execution of fellow communist Joan Comorera, who was saved by the precautions he took.^[12] In 2005 Carrillo said "yo he tenido que eliminar a alguna persona" (I have had to eliminate someone)

Lupta in partid era foarte dura si se lasa cu morti si executii...

Revin: in orice caz se vede clar fenomenul de coruptie la varful partidului, care a transformat exercitarea puterii in interiorul partidului si in societate (fiind vorba de un partid unic si de dictatura) intr-o afacere de familie: fratele, fiul, etc. Odata cucerita puterea la varf, prin lupta dura de care vorbeam, liderul partidului nu mai lasa puterea cu una cu doua. Lupta aceasta, pentru putere, era esentiala in partidul comunist. Ea putea fi castigata, dar in niciun caz prin mijloace democratice. Prin omor, da. Iar cel care invingea isi expunea ferocitatea asa incat ceilalti sa-l stie de frica! Tipic pentru comunism, si pentru faptul ca el nu a reusit sa se democratizeze, in spiritul unor nobile valori umaniste, niciodata. Totusi Carillo s-a distantat de Moscova:

"Carrillo became the General Secretary of the PCE in 1960, replacing Dolores Ibárruri (Pasionaria), who was given the post of Party President. Carrillo's policies were meant to strengthen the party's position among the working class and intellectual groups^{[citation needed]}, and averted several attempts of removal instigated by the Marxist-Leninist, Stalinist and pro-democracy factions. In 1968, when Soviets invaded Czechoslovakia, Carrillo began to distance the party from Moscow."

Dar numai atunci cand a vazut planurile de expansiune ale Kremlinului. Aceasta coruptie si sete de putere a transformat comunismul intr-o monarhie rosie, si lucrul acesta se vede foarte clar in Coreea de Nord. De asemenea ambitiile expansioniste ale URSS sunt de expresie imperiala (un imperialism modern, ca sa zic asa). O continuare sub o alta forma a fostului Imperiu Tarist, iar lui Stalin i-a placut imaginea aceasta. Ales pe viata in functia de conducator al partidului si implicit al statului, cu posibilitatea de a-si lasa urmasi la domnie, ca printr-o lege salica, liderul comunist devine un veritabil monarh al unei monarhii ateiste. Lucru care reprezinta cea mai inalta forma de coruptie, deoarece comunismul ar fi trebuit sa reprezinte cu totul altceva. In realitate insa, ca sa dau un exemplu, inlaturarea tarismului in Rusia a avut ca efect nu instaurarea unei forme de guvernamant democratice, ci instaurarea unui nou tarism - Tarism dupa Tarism (Iorga spunea undeva Bizant dupa Bizant). De remarcat ca locul teribilei politii politice tarsite - Okhrana - care practica tortura, a fost luat de Cheka - politia politica bolsevica, transformata mai apoi in NKVD, la fel de cumplita, poate chiar mai cumplita decat surata ei tarista de moda veche, Okhrana!! Dupa cum se vede nicio diferenta, daca stai sa te gandesti mai bine. Dar e vorba de un tarism ateu, al intregului popor, caracterizat prin teroare si in loc de libertate, gulag! De unde se vede o coruptie imensa la varful Partidului Comunist, o coruptie care a subminat insusi partidul si idealurile acestuia. O sete de putere care a trecut peste valori, peste orice fel de ideal altul decat exercitarea puterii de unul singur, de catre unicul lider. Inlaturarea lui Hrusciov, fara ca sa fie omorat, e un lucru de mare mirare, date fiind caracteristicile comunismului. In niciun caz nu se poate vorbi despre democratie, asa cum am expus mai sus, ci despre o lovitura de forta data de Brejnev.

Toate aceste neclaritati care alcatuiau o doctrina, bazata pe anumite idealuri nobile si umaniste, au reusit s-o dezarticuleze, s-o corupa, au reusit s-o distruga in cele din urma.

Ca sa dau un alt exemplu, nici pozitia fata de Biserica nu a fost clara in comunism. Ea s-a caracterizat printr-o barbarie ateista in Uniunea Sovietica sau printr-o coabitare, un fel de cadere la pace, destul de greoaie, cum a fost la noi dar nu numai la noi. Comunismul nu a inteles niciodata sensul profund al crestinismului, ci doar faptul ca religia e un instrument ce serveste claselor bogate in exploatarea, de catre acestea, a proletariatului (ideea e expusa si in poezia Imparat si Proletar de Mihai Eminescu). In general vorbind, neclaritatile si erorile de conceptie si chiar de gandire, ma refer la cele de ordin filozofic, ce au caracterizat aceasta ideologie, cea comunista, au distrus-o in cele din urma.

Au fost si care au acuzat comunismul de alte scopuri, speculand faptul ca Marx era evreu. Spre exemplu Bakunin, de care am amintit, si care spunea:

"“ This whole Jewish world, comprising a single exploiting sect, a kind of blood sucking people, a kind of organic destructive collective parasite, going beyond not only the frontiers of states, but of political opinion, this world is now, at least for the most part, at the disposal of Marx on the one hand, and of Rothschild on the other... This may seem strange. What can there be in common between socialism and a leading bank? The point is that authoritarian socialism, Marxist communism, demands a strong centralisation of the state. And where there is centralisation of the state, there must necessarily be a central bank, and where such a bank exists, the parasitic Jewish nation, speculating with the Labour of the people, will be found.^[46]^[47]" (subl.mea)

Interesanta ideea despre banci, nu? Lasand anti-semitismul la o parte, ceea ce a spus Bakunin nu se poate sa nu-ti dea de gandit... Apropo de Bakunin e interesant si lucrul acesta:

"Eurocentrism
His Eurocentrism manifested itself in his call for a United States of Europe, his support for Russian Colonialism, particularly as practised by his relative and patron Count Nikolay Muravyov-Amursky and his indifference to Japan and Japanese peasants during and after his brief stay in Yokohama.^[48] (Japan was regarded as the most prominent revolutionary country in Asia following the Meiji Restoration of 1866–1869.) All these aspects of his thought however date from before he became an anarchist. Bakunin's conversion to anarchism came in 1865, towards the end of his life, and four years after his time in Japan." (subl.mea)

Dar, desigur, ar fi multe de spus... Eu am vrut sa spun pe scurt... Orele fiind inaintate inchei, fara a epuiza complet subiectul, aici.

Grecia, miliardarii greci si.. solidaritatea...

2011-09-24T23:18:00.000+03:00

Iata un articol foarte interesant in acest sens din Romania Libera:

Miliardarii eleni îşi salvează pielea

Este interesant de citit tot articolul. Printre altele se arata:

"Bogătaşii greci fac tot posibilul pentru a evita impozitarea: numai 324 de rezidenţi din cel mai luxos cartier al Atenei, Kifissia, au admis în declaraţia de impozit că pe proprietatea lor se află o piscină. O verificare a Fiscului a ajuns la o altă cifră: 16.974.

Pentru a primi de la FMI următoarea tranşă a împrumutului care ţine Grecia în viaţă, guvernul de la Atena a luat noi măsuri de austeritate care prevăd, printre altele, concedierea a 30.000 de bugetari şi introducerea unei taxe pe proprietăţi imobiliare. Totodată, conform New York Times, mai multe studii au ajuns la concluzia că evaziunea fiscală aduce guvernului grec pierderi anuale de până la 30 miliarde de dolari - o sumă care ar rezolva o mare parte din problemele cu care se confruntă statul elen.
Conform site-ului GRReporter, 70% din cei mai bogaţi greci nu şi-au plătit impozitele în anul 2009. Anul trecut, fostul ministrul de Finanţe George Papakonstantinou a declarat că dintre cele 1.200 de persoane care au o avere de peste 6,7 milioane de euro, numai 230 şi-au completat declaraţiile de avere
Politicianul francez Pascal Canfin, citat de site-ul Deutsche Welle, este înfuriat: „nu este admisibil să se ceară solidaritatea plătitorilor de impozite din Uniunea Europeană, atâta timp cât grecii bogaţi nu sunt câtuşi de puţin solidari". Într-adevăr, cifrele par să îi dea dreptate francezului: suma depusă de cetăţenii greci doar în bănci elveţiene este aproximată la circa 200 miliarde de euro - adică echivalentul produsul intern brut anual al statului elen, sau două treimi din datoriile acestuia."

Johnny Raducanu...

2011-09-20T01:50:00.000+03:00

Ghiciti cine e la contrabas? Era prin '70-'71...!!

Johnny Raducanu, un mare artist!
Mai multe, aici.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Apropo de scutul antiracheta

2011-09-17T05:23:00.001+03:00

Vizita lui Traian Basescu in SUA si semnarea acordului romano-american privind scutul antiracheta au fost, in ceea ce ne priveste, cele mai importante evenimente ce s-au desfasurat zilele acestea. S-a vorbit foarte mult daca Basescu se va intalni cu Obama, daca nu se vor intalni, si daca se vor intalni ce anume vor discuta, despre caracterul acestei vizite s.a.m.d. Totusi, nu prea am vazut o analiza fata de pozitia Rusiei referitoare la acest scut antiracheta si ce consecinte va avea semnarea acordului atat in privinta relatiilor americano-ruse cat si in privinta relatiilor bilaterale dintre Romania si Rusia. Subiectul este, fara indoiala, dificil. Nu prea stim nimic altceva decat ca Rusia a cerut garantii legale cum ca acest scut antiracheta nu va fi indreptat impotriva sa, pe care nu le-a primit (inca?!). Pe de alta parte, pozitia Rusiei, in trecutul apropiat, fata de acest scut mi se pare a fi una sinuoaosa, trecand de la dezaprobare ferma la o pozitie nu chiar ostila, totusi constant critica fata de acest proiect. Dar ce inseamna asta? Sa nu uitam ca Putin a declarat recent, cu ocazia evenimentelor din Libia, ca trebuie consolidate capacitatile militare ale Rusiei si ca se va dubla productia de sisteme de racheta strategice. Interesant este ca actiunea de amplasare a scutului antiracheta nu defineste un adversar concret. Acesta ar putea fi Iranul, desi Iranul nu are, din cate inteleg, capacitatea tehnica de a fabrica rachete ce sa ajunga in Europa si sa atinga vreo tara membra NATO - rusii sustin ipoteza aceasta. Centralele atomice iraniene au starnit anumite temeri in cadrul NATO ca aceasta tara ar urmari fabricarea unor rachete cu incarcatura nucleara, desi Iranul a negat lucrul acesta, aratand ca energia atomica este si va fi folosita in scopuri pasnice. Este clar ca exista o criza de incredere intre NATO, pe de o parte, si pe de alta parte Rusia si Iran. Nu am auzit comentarii din partea Chinei cu privire la acest scut antiracheta. Nu prea am auzit... Nimeni nu poate spune ce va fi in viitor, adica daca va veni sau nu o amenintare la adresa NATO de undeva din Est. Din acest punct de vedere acest scut pare a avea un caracter mai degraba preventiv. Insa nu mi se pare clar de ce e luata in considerare o asemenea amenintare, fara ca cel care ar putea sa ameninte sa fie foarte clar identificat. De ce, spre exemplu, ar avea Iranul interesul sa loveasca Europa cu rachete? Ipoteza asta, sigur, nu spun ca nu ar trebui luata in calcul... Dar daca Iranul va porni un razboi impotriva Europei - presupunem ca ipoteza - acesta va avea consecinte catastrofale asupra acestei tari. In primul rand consecinte de ordin economic, legate de productia de petrol, Iranul fiind o tara exportatoare de petrol. In al doilea rand, consecinte dezastruoase din punct de vedere militar, pentru ca nu cred ca Iranul ar putea face fata in vreun fel unui contraatac din partea NATO. Consecinte politice catastrofale, pentru ca toate statele lumii vor dezaproba o astfel de actiune belicoasa din partea Iranului, iar aceasta tara s-ar gasi complet izolata. Inclusiv Rusia si China vor dezaproba un atac cu rachete din partea Iranului spre Europa. Si atunci care ar fi interesul Iranului sa loveasca Europa cu rachete? Sa-si semneze propriul sau dezastru? Mi-e si frica sa ma gandesc la o asemenea actiune si la ce ar putea urma... Doamne fereste!
Daca ar fi sa ne luam dupa declaratiile lui Vladimir Putin, ar putea urma o noua cursa a inarmarilor NATO-Rusia. O competitie in plan militar. Cu toate acestea, ar fi intrebarea ce interes ar avea Rusia sa atace NATO? Din moment ce exista un parteneriat intre NATO si Rusia, deci lucrurile se pot discuta rational, o asemenea actiune are o probabilitate mica de infaptuire. Pe de alta parte, Rusia are interese economice in Europa, spre exemplu legate de vanzarea gazelor naturale si nu numai, ceea ce face ca o ipotetica actiune militara impotriva Europei sa fie improbabila. Dar pe de alta parte, achizitionarea de avioane F-16 de catre Romania, parte a unui proiect mai amplu ce sa cuprinda si alte state membre NATO din Balcani, te duce cu gandul la o inarmare in Balcani, in aceasta zona strategica. Lucru la care, desigur, Rusia nu va asista nepasatoare. Toate acestea te duc cu gandul ca Rusia va cauta un antidot impotriva acestui scut antiracheta si impotriva unei eventuale inarmari a Balcanilor. E foarte probabil ca va pregati ceva, nu stim ce inca. Dar sfera de influenta americana in Europa Centrala si de Est nu trebuie, neaparat, sa fie ostila Rusiei. E greu de spus, e adevarat. Nu stim cum evalueaza Rusia eventualul pericol pe care l-ar reprezenta, in viziunea sa, acest scut antiracheta la adresa sa. Interesant este ca nu e foarte clara pozitia altor tari membre NATO fata de acest scut, de exemplu Franta, Germania si Italia, desi putem presupune (nu fara teama de a gresi) ca, cel putin la modul oficial, il aproba. Sa nu uitam relatiile stranse pe care aceste tari le au cu Rusia, si aici aveti un articol sintetic, foarte interesant, in acest sens. Sa nu uitam ca Basescu a avut atitudini ce au fost percepute de Moscova drept antirusesti, de unde putem deduce ca acest lucru nu l-a facut foarte placut pentru Franta, Germania si Italia. Si sa nu uitam de Basarabia, de problema tezaurului...
Revenind la subiect, trebuie spus ca Rusia nu va sta cu mainile in san... Probabil isi va intensifica lobby-ul pe langa marile cancelarii europene, lucru logic deoarece, in acest caz al instalarii scutului in Romania, Rusia are nevoie de sprijin politic in Europa. Iar acest lobby va putea fi indreptat impotriva Romaniei, daca ar fi perceputa ca o amenintare de catre rusi, datorita instalarii scutului. Pericolul e ca, din felul in care decurg lucrurile, cu o dreapta populara ajunsa la putere in Europa (si cu care, din cate se vede, rusii se simt confortabil), s-ar putea ca Puteriile Europene sa "vanda" din nou Estul rusilor, pentru ca sa-si satisfaca interesele ce le au fata de Rusia. S-ar parea ca SUA e singura tara NATO care s-ar opune ferm unui astfel de ipotetic scenariu. Din atitudinea lui Sarkozy fata de Romania, ca sa dau un nou exemplu, fata de imigrantii romani se vede foarte clar dezinteresul Frantei fata de tara noastra si deci lipsa de sprijin a Frantei in relatiile noastre cu Rusia. Exagerez oare? Poate ca e vorba de o politica mai ampla, care nu se reduce numai la Sarkozy, poate ca e chiar politica UMP-ului... Au fost doua crize fabricate artificial de catre Franta: criza romilor, criza legata de aderarea noastra la Spatiul Schengen si chiar relansarea acestor relatii mi se pare ca e o chestiune artificial dificila, defapt nedorita de catre Franta, atata vreme cat Franta are interesul unei relatii bune cu Rusia, chiar si in detrimentul Romaniei. Sarkozy il prefera pe Medvedev, conducatorul unei mari puteri precum Rusia, lui Basescu, mai ales ca interesele Frantei in relatia cu Rusia sunt mari. De remarcat este ca Occidentul european isi va vedea interesele in relatia cu Rusia si nu va cauta sa-i supere pe rusi, pe cat e posibil, bineinteles. Iar Rusia va profita politic de lucrul acesta, mai ales acum cand are in coasta, ca sa zic asa, scutul antiracheta, lucru ce pare destul de logic. S-ar putea insa ca toata aceasta politica a Frantei, Germaniei si Italiei sa nu aiba alt scop decat domolirea temerilor Rusiei. Tocmai pentru ca Rusia sa nu reactioneze periculos, fiind nemultumita de extinderea NATO spre est, mai aproape de "granitele Rusiei", cum spun ei. Tocmai pentru a dovedi ca NATO nu are intentii agresive fata de Rusia, nici acum si nici in viitor. Nu este exclusa o asemenea ipoteza. Dimpotriva, pare foarte probabila, in conditiile in care Rusia se simte atinsa in amorul propriu de mare putere...
In orice caz, atitudinea Rusiei fata de scutul antiracheta nu trebuie subestimata. Si nici capacitatea Rusiei de a se consolida din punct de vedere militar. O poate face fara ca lucrul acesta sa fie vizibil, ceea ce ar fi si mai periculos. Tensiunile sunt evidente si in ceea ce priveste Republica Moldova... Pozitia oficiala a Rusiei fata de acest scut mi se pare cea declarata de Statul Major rus, si anume ca scutul este un pericol real pentru Rusia. Interesanta este si parerea lui Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate nationala al fostului presedinte Jimmy Carter, si anume ca: "Locul Rusiei este în Europa, dar nu ca putere dominantă!"

Analizand aceasta problema nu trebuie sa trecem cu vederea Tratatele START de reducere a arsenalului nuclear semnate intre SUA si Rusia. Au fost: START I, START II, START III si, cel mai nou, New START. Ultimul - New START, ratificat pe 08.04.2010 la Praga (Obama si Medvedev) e cel mai important (expira pe 05.02.2021, cu optiune de extindere pana in 2026). El se numeste: Measures for the Further Reduction and Limitation of Strategic Offensive Arms. Numele e sugestiv, nu? Or, declaratiile lui Vladimir Putin, referitoare la evenimentele din Libia, pe care le-am redat mai sus, ar putea pune in pericol aceste tratate. Nu e foarte clar daca nu cumva si scutul antiracheta ar putea determina o asemenea reactie la randul sau, mai ales daca reprezinta un "pericol real" pentru Rusia, asa cum declara Statul Major rus... Pentru ca acest scut antiracheta este o arma strategica, fara indoiala, si care, desi poarta denumirea de "scut", ar putea fi utilizata pentru a sustine actiuni militare ofensive. Si ar putea fi mult mai eficace asa, chiar in conditiile reducerii arsenalului nuclear... Daca scutul antiracheta se incadreaza in Tratatul New START, in conditiile acestuia, de ce ar fi nemultumita Rusia? De ce acest scut antiracheta ar prezenta un asa de mare pericol?

Acest scut antiracheta limiteaza considerabil posibilitatea Rusiei de a proiecta putere in Europa. Si asta pe termen lung. Insa Rusia pierde teren si spre marginile CSI si ma gandesc la Republica Moldova, ce ar putea fi atrasa in sfera de influenta a NATO. Mai ales in conditiile in care tara noastra va fi intarita din punctul de vedere al securitatii, asa cum a afirmat si Basescu: nivelul de securitate al Romaniei este cel mai inalt din istoria acestei tari.

Un raspuns foarte clar al Rusiei la acest scut antiracheta nu s-a vazut inca. Temeri, da. Critici, da. Insa persista o anumita neclaritate in politica Rusiei cu privire la aceasta chestiune. E greu de crezut, totusi, ca Rusia nu va avea nicio reactie, alta decat cele de pana acum. In general vorbind, reactia Rusiei este de dezaprobare. Dar daca se simte si amenintata... ce va face? Nu e clar. Problema ramane dificila intr-un context insolit si dificil.

Ce spun laureatii Premiului Nobel pentru economie...?

2011-09-11T17:43:00.002+03:00

Fara indoiala ca problemele economice preocupa, la ora actuala, pe multi. Lucru ce e intru totul de inteles. Iata ce am citit in Gandul, legat de acest subiect:

Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2008: Riscul instalării recesiunii globale este “destul de mare, poate chiar de 50%"

Se arata, printre altele, urmatoarele:

"Deşi recentul plan de relansare a creşterii economice în SUA lansat de preşedintele american Barack Obama este "mai curajos şi mai bun" decât se aştepta, Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie, susţine că s-ar putea să nu fie suficient pentru a diminua riscul unei noi recesiuni globale, scrie Huffington Post, care citează un interviu acordat de Krugman televiziunii de business Bloomberg TV.

Riscul instalării recesiunii globale este "destul de mare, poate chiar de 50%", spune Krugman. "Riscul unui fenomen care este perceput drept recesiune este mult mai mare. Cred cu tărie că peste un an vom fi martorii unei rate a şomajului mai mare decât cea de acum", explică el. [...]

Deşi planul lui Obama ar putea un impuls revenirii economice, respectiv evitării unei noi intrări în recesiune, după cum explică laureatul premiului Nobel, opoziţia partidului republican în a implementa noul plan ar putea contribui substanţial la reinstalarea recesiunii, a adăugat el.

Posibilitatea ca SUA să reintre în recesiune este unul dintre cele mai "calde" subiecte ale economiştilor la nivel mondial. În timp ce preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, alături unii economişti susţin că acest lucru este improbabil, alţii sunt mai puţin optimişti. Printre ei se numără şi Michael Spence, şi el laureat al premiului Nobel pentru economie, care, de curând, a estimat, la fel ca şi Krugman şi Roubini, că posibilitatea ca SUA să reintre în recesiune este de 50%.
În cazul lui Krugman, "piatra de temelie" care stă la baza acestei estimări este faptul că, în proporţie de 100% republicanii se vor opune planului lui Obama. "Nimic nu va trece. Cred că dacă Obama ar propune să respectăm şi mai mult mamele, republicanii tot s-ar opune", a declarat el."

Laureat al premiului Nobel pentru economie: probabilitatea unei noi recesiuni globale este de 50%

Este vorba de parerea lui Michael Spence, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 2001. Iata ce se arata:

"Economia mondială are o probabilitate de 50% să intre din nou în recesiune, susţine Michael Spence, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2001, în cadrul unui interviu acordat Bloomberg.
"Sunt destul de îngrijorat", a declarat Spence. "O scădere (a economiei, n.r.) în Europa şi S.U.A., care reprezintă o parte importantă a economiilor puternic industrializate, sunt sigur că va duce la încetinirea creşterea economiei chineze, fenomen care mai apoi se va transmite la celelalte economii în curs de dezvoltare", explică el, cu precizarea că un asemenea scenariu are o probabilitate de 50%.

Declaraţiile laureatului premiului Nobel pentru economie vin la scurt timp după ce mai multe instituţii financiare, printre care Citigroup şi UBS, au redus estimările privind creşterea economică globală. Spre diferenţă de situaţia imediată izbucnirii crizei din 2008, când China a putut să amortizeze şocul cu ajutorul unui plan costisitor de stimulare a consumului, China nu va putea acum decât să protejeze parţial creşterea economică, este de părere Spence.

China "nu poate să compenseze scăderea cererii care va rezulta din scăderea celor mai puternice economii", a precizat el. În momentul în care inflaţia, oficială, este de 6,5% în China, puterea de la Beijing ar fi aproape "nebună" să încerce să compenseze această scădere a cererii prin stimularea creditării.

De cealaltă parte, nici banca centrală a S.U.A., Fed, nu se află într-o poziţie mai confortabilă, pentru că "are o putere limitată de a preveni o economie fragilă şi un sistem financiar fragil de la scădere". Banca centrală americană ar putea însă, spune Spence, să se concentreze mai mult pe încurajarea sectorului construcţiilor rezidenţiale, care este în acest moment o "ancoră" ce ţine în loc economia."

Cam toti vorbesc la unison... De observat ca toti spun de acelasi procent de probabilitate: 50%, ceea ce mi se pare grav. Probabilitatea recesiunii globale este de 50%... Practic, nu stim, nu putem fi siguri de ceea ce va urma. Poate fi, poate ca nu va fi... dar sansele sa fie recesiune sunt mari. Ce poti sa mai spui...? Ce vremuri traim...!

Off Topic

Iata si un alt articol, citit in Romania Libera, fara legatura directa cu subiectul, dar care merita citit si apoi de meditat asupra lui:

IRES: Doar 32% dintre români au o părere bună despre învăţământul naţional

Un sondaj interesant, rezultatele sunt insa cam contradictorii, cel putin asa mi s-a parut.Spre exemplu:

"Potrivit sondajului, 66% dintre persoanele chestionate au "o părere proastă sau foarte proastă" despre învăţământul actual.
Dacă 43% dintre cei intervievaţi sunt de acord cu afirmaţia "Sistemul românesc de învăţământ este unul performant", 54% îşi exprima dezacordul privind acest aspect. Cu toate acestea, aproximativ cinci din 10 români îşi menţin opinia potrivit căreia şcoala românească este de calitate."

Parca ar fi anumite contradictii... Daca cinci din zece romani (50%) isi mentin opinia potrivit careia scoala romaneasca este de calitate (inteleg de buna calitate, sau inteleg eu gresit...?!) atunci cum se poate ca 66% dintre persoanele chestionate sa aiba o "parere proasta sau foarte proasta" despre invatamantul actual....? Iar 43% spun ca sistemul de invatamant romanesc este unul performant... Cel putin la ora asta mi se par anumite contradictii in asemenea rezultate ale acestui sondaj. Poate ca gresesc eu, nu exclud acest aspect. Totusi...
De citit tot articolul si scurta explicatie pe care o da Dl. Vasile Dancu.

Update
Iata un alt articol din Gandul care, cred, merita sa fie citit:

INFOGRAFIC: Harta superputerilor economice în 2030. Cum va fi ajutată China de "gravitaţie" în războiul economic cu SUA

Despre problema cererii de forta de munca si a ofertei de forta de munca

2011-08-31T01:56:00.000+03:00

Fara indoiala ca o asemenea problematica preocupa in zilele noastre foarte multa lume, si asta pe buna dreptate. Criza economica pune un accent major pe astfel de probleme care ne privesc, pana la urma, pe toti. Eu voi vorbi in continuare despre anumite aspecte care, cel putin pe mine, ma cam nedumiresc (mai degraba ma ingrijoreaza). Sunt doua aspecte la care m-am gandit in ultima vreme: fenomenul "capsunarilor" si angajarea, in perioada 2004-2009, a 500.000 de functionari la stat, in vremea guvernarii Tariceanu. Interesant este ca ambele fenomene s-au produs in perioade de crestere economica: 2000-2004 si 2004-2009. De asemenea este de remarcat ca in aceste perioade Romania a inregistrat cele mai mari rate de crestere economica din toata perioada post-decembrista. Au fost cresteri semnifiative de PIB, fata de perioada anterioara: 1990-2000 si se parea ca economia luase un veritabil avant. Cu toate acestea, capsunarii au fost cei care au plecat in Spania, cu contract, pentru a lucra acolo in agricultura iar cei 500.000 de oameni au fost angajati in sectorul de stat, nu in sectorul privat, care ar fi trebuit sa fie sectorul productiv din Romania. Rezulta ca, desi ne aflam intr-o perioada de crestere economica evidenta, nu s-au creat locuri de munca aici nici in agricultura si nici in sectorul privat, suficiente pentru a putea absorbi o forta de munca numeroasa, dornica sa munceasca. De altfel am scris si aici, pe blog, despre emigratie. Romania s-a confruntat, dupa 1989, cu o emigratie masiva, ceea ce a insemnat o pierdere foarte importanta de forta de munca (milioane de oameni!). Este adevarat ca acesti emigranti trimiteau si trimit acasa remitentele, dar acestea nu inseamna nici impozite platite statului roman (deci venituri pentru stat) si aceasta forta de munca numeroasa, plecata din tara, nu mai avea cum sa-si aduca contributia la cresterea economica aici, pentru ca nu mai munceau aici. Mai mult, aceasta forta de munca a fost pregatita pe cheltuiala statului, iar, din faptul ca a emigrat, statul nu a fost despagubit in niciun fel. Romania s-a dovedit a fi un izvor nesecat, ca sa zic asa, de forta de munca pentru altii. Si inca forta de munca ieftina pentru statele dezvoltate economic din Vest, ceea ce ma duce cu gandul la o crestere economica de tip extensiv in tarile vestice, care au beneficiat din plin de emigranti, de aceasta forta de munca ieftina. Iar cererea de forta de munca, acolo, era mare. Patronii din Vest spuneau ca inca au nevoie de si mai multa forta de munca reprezentata de imigranti. Cu alte cuvinte, cererea de forta de munca era mare acolo si trebuia echilibrata printr-o oferta corespunzatoare. Interesant este ca acum mai toate partidele de la noi, indiferent ca sunt de stanga sau de dreapta, spun ca agricultura e o prioritate. Dar cand a fost crestere economica si inca cu o rata de crestere mare in comparatie cu cea de acum (diminuata de aceasta criza economica mondiala) foarte multi au fost aproape nevoiti sa plece in tari precum Spania, din cauza ca n-ar fi gasit de lucru aici. Nu mai vorbesc de salariile mici din Romania. Si era crestere economica, dar atunci de ce nu s-au creat aici locuri de munca in agricultura, de ce nu s-a putut da inca de atunci un avant modern agriculturii noastre? La fel si cu cei 500.000 angajati in sectorul de stat. Nu discut ca aceste angajari au avut conotatii electorale, salariile la stat au mai si crescut in perioada respectiva, cresterea economica permitand acest lucru. Dar de ce nu s-au angajat acesti oameni in sectorul privat? Inseamna ca a existat o cerere slaba de forta de munca in sectorul privat. Insa datorita faptului ca au fost angajati la stat, acesti oameni nu s-au putut manifesta ca forta de munca productiva (am spus mai sus ca sectorul privat e cel productiv). Pe de alta parte intreprinderile de stat inregistreaza pierderi, suportate de stat. A angaja forta de munca in intreprinderi de stat cu pierderi inseamna o marire a costurilor pe care statul trebuie sa le suporte. Si asa statul inregistreaza pierderi, iar in asemenea conditii marirea costurilor inseamna cheltuieli suplimentare pe care statul nu are de unde sa le acopere - e clar ca orice deficit trebuie finantat, deci statul va trebui sa se indatoreze la banci si mai mult. Insa ceea ce ma frapeaza este ca sectorul privat s-a comportat de parca nici n-ar fi avut nevoie de acesti oameni. Ca si cum productivitatea marginala a muncii ar fi fost zero, adica un spor de forta de munca nu ar fi antrenat o crestere a productiei. In schimb cresc costurile marginale ale statului, daca se poate spune asa, in conditiile in care veniturile lui sunt insuficiente, de unde rezulta ca venitul marginal ramane mic si nu va putea fi egal cu costul marginal - deci statul se afla intr-o stare de nerentabilitate. A beneficiat de o forta de munca mare, considerabila in 4 ani, dar el a ramas nerentabil pana la urma. Iar starea aceasta s-a vazut cu ocazia crizei economice, cand realitatea si-a spus cu adevarat cuvantul. Si atunci, in atari conditiuni, stau si ma intreb: sectorul privat poate, este capabil sa formeze resurse de munca? Omul se formeaza destul de greu din punct de vedere profesional: trebuie timp pentru acest lucru. Meseria nu se invata de pe o zi pe alta. La noi firmele vor oameni cu minim 5 ani experienta in domeniu, deci un absolvent al unei facultati este din start exclus si ingroasa randurile somerilor. Cei foarte buni cauta sa plece spre zari mai bune, spre perspective mai bune, lucru de inteles. Dar, pe de alta parte, nu trebuie sa uitam evolutia demografica negativa a Romaniei, care influenteaza intr-o masura importanta oferta de munca. In cazul Romaniei, din pacate, intr-un mod negativ, in sensul reducerii acestei oferte. Trebuie sa ne gandim si la faptul ca, pana la varsta de munca, cresterea si instruirea fiecarei generatii de oameni presupune un timp indelungat. Iar la noi, din pacate, instruirea fortei de munca este in declin si ea, dupa cum se poate constata si din rezultatele recente de la Bacalaureat.
Trebuie spus cate ceva si despre cresterea economica. Forta de munca are un rol important in cresterea productiei (PIB), alaturi de cresterea capitalului si de progresul tehnologic. Daca stam si privim la evolutia PIB-ului Romaniei comparativ cu alte tari foste comuniste, constatam ca acesta este mic. O crestere a fortei de munca nu s-a realizat, dupa cum am putut constata, dar de aici rezulta ca nu a avut loc nici o crestere a capitalului de asa maniera incat sa contribuie la ajungerea din urma a unor tari precum Cehia sau Slovacia. Noi nu am avut, totusi, rate ridicate de crestere economica comparativ cu aceste tari. Si, daca nu ma insel, dar cred ca nu ma insel, nu s-a inregistrat afirmarea cu forta sporita a tehnologiei moderne, a progesului tehnologic in toate domeniile de activitate economica. Sigur ca aceste aspecte si-au pus amprenta intr-un mod negativ asupra dezvoltarii economice, care are loc atunci cand bunastarea economico-sociala a oamenilor creste. A existat, totusi, o dezvoltare, dar una slaba comparativ cu alte tari foste comuniste, cum am aratat si mai sus. Pentru ca daca oamenii emigreaza nu se poate vorbi de bunastare, dar acest aspect - emigrarea - e unul general, ca sa zic asa, adica s-a manifestat in tot Spatiul Estic dupa caderea Cortinei de Fier. Chestiunea e ca acest fenomen se reflecta in rate mici de crestere a produsului pe cap de locuitor, avand repercursiuni nu tocmai fericite asupra dezvoltarii. Deprofesionalizarea oamenilor, instruirea in declin contribuie si ele la acest fenomen. Neutilizarea unei parti din principala sa avutie - resursele de munca ale tarii - se repercuteaza negativ asupra volumului productiei, produsului national brut si profitului. Toate aceste evolutii negative lovesc pana la urma in sectorul privat si in capacitatea productiva, si de dezvoltare. Nu acum, imediat, desi se pot vedea si acum consecintele, dar in timp, daca nu se schimba mare lucru. In ceea ce priveste somajul ar trebui spus ca sunt multi care nu si-au gasit de lucru, dar care nu sunt, nu mai sunt inregistrati ca someri. USL vorbeste, spre exemplu, de crearea a cel putin 1 milion de locuri de munca. Insa care e baza economica pentru cresterea cererii de forta de munca? Dupa cum se poate constata, problema nu este usoara. Dar daca lucrurile vor merge tot asa ca pana acum nici cresterile de PIB nu vor fi mari si nu vom reusi nici macar in 2016 sa atingem nivelul unor tari precum Cehia, Ungaria sau Slovacia, care se indreapta catre tarile dezvoltate. Sa nu uitam aspiratiile Romaniei care doreste ca in 2015 sa adere la Zona Euro; toate bune si frumoase, numai ca in Zona Euro sunt state cu un PIB foarte mare, majoritatea... Iar decalajele de dezvoltare se vor face simtite prin migrarea fortei de munca spre Vest, in continuare, fara ca statul sa castige ceva din treaba asta si fara ca aceasta mare forta de munca sa-si aduca aportul la dezvoltarea tarii. Partea cea mai proasta e ca sectorul privat romanesc va fi cel mai dezavantajat, dar si intreaga populatie. Sa nu uitam de datoriile mari pe care le au firmele, dar si populatia, in conditiile unei cresteri economice mici si ale unui produs intern brut mic. Simon Kuznets arata ca pentru a experimenta cresterea economica tarile ar trebui sa-si schimbe atentia de la agricultura catre sectorul industrial. Dezvoltarea sectorului industrial este, deci, importanta! Or, se vede foarte clar ca noi stam destul de prost la acest capitol. Cehia si Slovacia au un PIB mai mare si, dupa cum se poate constata, si perspective mai bune in viitor tocmai datorita sectorului industrial mult mai avansat decat al nostru. Nu cred ca Romania trebuie sa redevina o tara eminamente agrara. Poate ca unii se gandesc la treaba asta si la experimentarea situtatiei economice antebelice. Eu cred ca e o greseala. Sigur, trebuie dezvoltata si agricultura pentru ca trebuie sa profitam de potentialul agricol foarte mare al tarii. Lucrul acesta e greu de facut, tocmai pentru faptul ca multi din satele noastre au emigrat, multi traiesc la oras! Iar sporurile de venit obtinute din agricultura sunt mici in comparatie cu cele obtinute din activitatea industriala. Nu spun ca agricultura trebuie neglijata, dar nu se simte o atentie cuvenita acordata sectorului industrial. Sunt orase mari in tara care au multe intreprinderi inchise, ceea ce e chiar pacat: e o paguba enorma care s-a putut face acestei tari. Cu alte cuvinte motorul cresterii ar trebui sa fie sectorul industrial, nu agricultura. Or, punandu-se accent, atat din partea Puterii, dar si din partea Opozitiei, pe agricultura (care nu arata, intr-adevar, prea grozav ajungand o agricultura de subzistenta), punandu-se accent pe aceasta, arata ca mentalitatile sunt inca "taranesti" la noi (nu, nu e ceva peiorativ). Dar lucrul demonstreaza o ideologie bazata pe sat, o ideologie rurala care nu poate sa impinga aceasta tara spre dezvoltare si bunastare. Kuznets spunea: " Cresterea economica a unei tari poate fi definita ca o crestere pe termen lung a capacitatii de a livra populatiei bunuri economice tot mai diversificate, aceasta capacitate crescanda avand la baza o tehnologie avansata si adaptari institutionale si ideologice adecvate. Toate cele trei componente ale definitiei sunt importante". Or, la noi, chiar si la o forta politca precum USL, se remarca inca o ideologie a ruralului, ca sa zic asa, cu iz de perioada interbelica. De fapt, pe o astfel de gandire cred ca s-a mers din '89 incoace prin distrugerea industriei romanesti, tocmai pentru a deveni in Europa Unita o mare tara agrara (nu neaparat una bogata si prospera). Daca lucrurile stau asa, atunci s-a facut o mare greseala, si vad ca se persista in aceasta greseala. Este adevarat ca agricultura, in ciuda "bunelor intentii", nu arata deloc bine astazi. Dar macar sa facem ce trebuie pentru dezvoltarea tarii in viitor. Urbanizarea, modernizarea sunt, iarasi, factori deosebit de importanti, deoarece ating viata si comportamentul oamenilor. Nostalgiile interbelice sunt contraproductive si astfel de ideologii nu pot sustine cresterea economica si dezvoltarea tarii. Lucrul trebuie sa fie foarte clar. Altminteri cel care va suferi cel mai mult va fi sectorul privat productiv care se va infunda in datorii, fara sa poata face mare lucru si pana la urma se va anemiza tot mai mult. Chiar si daca vorbim de intreprinderile de stat, nici acestea nu o vor duce mai bine, iar pierderile, in loc sa fie reduse, s-ar putea sa se accentueze. Daca tindem spre o transformare structurala care sa anemieze industria dar sa intareasca agricultura nu cred ca va fi bine. Accentul trebuie pus pe cresterea fortei de munca, cresterea capitalului si progresul tehnologic, singurele care pot conduce catre cresteri. Multe intreprideri private, din lipsa banilor necesari, folosesc utilaje second hand. De asemenea daca treburile nu merg bine, cum se spune, e chiar inutil sa faci o cheltuiala mai mare, ca apoi sa pierzi si mai mult. Lucrurile ar trebui cumva reglate, altfel ne inglodim in datorii fara sa se vada vreo crestere semnificativa (sau chiar sa aiba loc o stagnare pe termen mai lung). Daca solicit un credit si nu pot sa-l dau inapoi, avand si un profit insemnat pentru mine, cu care sa mai pot face niste investitii, daca asa merg lucrurile... nici nu se poate vorbi despre dezvoltare. Insa pe de alta parte am nevoie de capitaluri mari pentru ca sa pot face ceva. Aici e toata marea contradictie de la noi, pentru ca lucrurile merg mana-n mana, ca sa zic asa: angajez mai multa forta de munca daca imi extind afacerea. Or, lucrul acesta nu se poate face cu capitaluri mici! Dar nici sa angajez credite si cheltuieli mari si, intr-un maret final, sa se prabuseasca totul. De unde se vede ca reducerea riscurilor trebuie sa fie o preocupare majora a guvernului. Trebuiesc politici adecvate pentru dezvoltarea zonelor defavorizate, pentru includerea in campul muncii a celor mai defavorizati dintre cetateni si pentru instruirea corespunzatoare a fortei de munca. De ce as investii intr-o zona defavorizata? Iata o intrebare! Pentru ca orice investitor nu investeste ca sa piarda! Ar fi si absurd lucrul acesta. Cresterea economica trebuie sa fie una moderna si trebuie raspandita si in tarile cu performante "cu mult sub nivelulurile minime in raport cu potentialul tehnologiei moderne", dupa cum arata Kuznets. Insa aici ar fi si treaba guvernelor din aceste tari, as zice eu. As dori sa vad ca mixul de politici economice din Viziunea USL sa faca in mod real treaba asta. Fara actiune constructiva si din partea guvernelor nu vad cum s-ar putea realiza un asemenea deziderat. Pe buna dreptate Joseph Stiglitz a criticat Consensul de la Washington. Dar el a aratat un lucru foarte interesant:

"Stiglitz argues that when families and firms seek to buy too little compared to what the economy can produce, governments can fight recessions and depressions by using expansionary monetary and fiscal policies to spur the demand for goods and services. At the microeconomic level, governments can regulate banks and other financial institutions to keep them sound. They can also use tax policy to steer investment into more productive industries and trade policies to allow new industries to mature to the point at which they can survive foreign competition. And governments can use a variety of devices, ranging from job creation to manpower training to welfare assistance, to put unemployed labor back to work and cushion human hardship.
Stiglitz complains bitterly that the IMF has done great damage through the economic policies it has prescribed that countries must follow in order to qualify for IMF loans, or for loans from banks and other private-sector lenders that look to the IMF to indicate whether a borrower is creditworthy. The organization and its officials, he argues, have ignored the implications of incomplete information, inadequate markets, and unworkable institutions—all of which are especially characteristic of newly developing countries. As a result, Stiglitz argues, the IMF has often called for policies that conform to textbook economics but do not make sense for the countries to which the IMF is recommending them. Stiglitz seeks to show that these policies have been disastrous for the countries that have followed them." (subl.mea)

El a aratat un veritabil dezechilibru economic existent pe plan mondial: intre cat poate produce economia mondiala si cat se poate cumpara din ceea ce aceasta produce, si asta in conditiile in care capacitatile de productie sunt foarte mari, foarte performante, in sensul ca se cumpara prea putin din ceea ce se produce. De observat si critica la dresa FMI. Daca lucrurile continua asa, recesiunea se poate agrava si poate aparea ceea ce a fost ascuns pana acum, de fapt adevarata criza: criza de supraproductie! Iar Consensul de la Washington nu a putut evita nici saracia din tarile unde a fost aplicat si nici aceasta criza economica mondiala. Chiar Williamson recunoaste acest lucru:

"Williamson himself has summarized the overall results on growth, employment and poverty reduction in many countries as "disappointing, to say the least". He attributes this limited impact to three factors: (a) the Consensus per se placed no special emphasis on mechanisms for avoiding economic crises, which have proved very damaging; (b) the reforms—both those listed in his article and, a fortiori, those actually implemented—were incomplete; and (c) the reforms cited were insufficiently ambitious with respect to targeting improvements in income distribution, and need to be complemented by stronger efforts in this direction. Rather than an argument for abandoning the original ten prescriptions, though, Williamson concludes that they are "motherhood and apple pie" and "not worth debating".^[6] Both Williamson and other analysts have pointed to longer term improvements in economic performance in a number of countries that have adopted the relevant policy changes consistently, such as Chile (below)."

Insa, dupa parerea mea, Rodrik are dreptate:

"

"Stabilize, privatize, and liberalize" became the mantra of a generation of technocrats who cut their teeth in the developing world and of the political leaders they counseled.^[18]
—Dani Rodrik, Professor of International Political Economy, Harvard University in JEL'Dec'06
While opinion varies among economists, Rodrik pointed out what he claimed was a factual paradox: while China and India increased their economies' reliance on free market forces to a limited extent, their general economic policies remained the exact opposite to the Washington Consensus' main recommendations. Both had high levels of protectionism, no privatization, extensive industrial policies planning, and lax fiscal and financial policies through the 1990s. Had they been dismal failures they would have presented strong evidence in support of the recommended Washington Consensus policies. However they turned out to be successes.^[20] According to Rodrik: "While the lessons drawn by proponents and skeptics differ, it is fair to say that nobody really believes in the Washington Consensus anymore. The question now is not whether the Washington Consensus is dead or alive; it is what will replace it".^[18]
Rodrik's account of Chinese or Indian policies during the period is not universally accepted. Among other things those policies involved major turns in the direction of greater reliance upon market forces, both domestically and internationally." (subl.mea)

Sigur, intrebarea, marea intrebare - cat trebuie guvernele sa se implice? - ramane in continuare. Problema cu acest Consens de la Washington este ca, daca e aplicat riguros, sporesc riscurile ca treburile sa nu mearga bine. Stiglitz are dreptate in ceea ce priveste imperfectiunea pietelor. Acest consens nu da nicio garantie ca treburile economice vor evolua pozitiv si s-a vazut lucrul acesta si la noi, cu multe din privatizarile facute. Consecintele n-au fost bune pentru oameni, generand somaj masiv in anii '90 si emigrarea unei mari parti din forta de munca, lucru ce a slabit economic tara noastra. Cresterile de capital au fost, in consecinta, foarte mici. Investitorii straini nu prea s-au inghesuit, iar intreprinzatorii autohtoni nu au fost stimulati suficient si nici protejati suficient de catre stat spre a se dezvolta puternic pentru a genera rate de crestere economica mari. De aceea la noi predomina cei "imbogatiti", dar cu forta economica, totusi, slaba (vorba lui Basescu: atat putem! Evident, nu putem fi multumiti de astfel de constatari!) - un paradox mare, trebuie sa recunoastem.
Ceva pentru imbunatatirea situatiei trebuie facut. Continuand in felul acesta, ca pana acum, mi-e teama ca lucrurile nu vor evolua spre bine. Vorbeam de zonele defavorizate care nu au nicio sansa daca nu exista interventia statului. Ele au aparut tocmai ca o consecinta a Consensului de la Washington aplicat pe meleaguri mioritice si care a produs doar "ciobani mai ortomani, cu oi mai mandre si cornute", dar in niciun caz perspective de dezvoltare durabila. Sa ne gandim la populatia de varsta medie care se gandeste serios daca isi vor lua pensiile atunci cand vor ajunge la varsta de pensionare, daca o mai apuca. Iar sectorul privat, in felul acesta in care decurg lucrurile, nu poate fi motorul modern al unei economii moderne, cel mult un motor gripat destul de rau. Dezechilibrele mari dintre cererea de forta de munca si oferta de forta de munca sunt expresia unor dezechilibre economice mai largi, desigur. Problema e ca acestea persista in continuare, iar o rezolvare clara a problemei nu se intrevede, in ciuda preocuparilor si bunelor intentii. Consecintele asupra fortei de munca in viitor pot fi insa foarte serioase: deprofesionalizarea, pregatire profesionala slaba sau insuficienta si in aceste conditii nu va fi capabila de performanta economica. In schimb aspiratiile oamenilor sunt foarte mari, pe buna dreptate, de unde pot rezulta nemultumiri si frustrari profunde ce pot genera conflicte sociale cu implicatii politice neprevazute. Dar o astfel de situatie poate genera efecte sociale dintre cele mai rele, cum ar fi cresterea ratei criminalitatii.
Partea prosta e ca la noi nu se vad premisele pentru rate de cresteri mari ale produsului pe locuitor, iar lucrul acesta nu ma poate face optimist. Transformarea tarii intr-o piata de desfacere a produselor straine nu e o solutie, cred eu, pentru tara noastra.Cercetarea stiintifica este la pamant in loc sa fie un veritabil factor de productie, capabila sa sustina cresterea. Dupa parerea mea, noi am dezvoltat mai mult factorii indirecti de crestere si nici pe aceia toti: dezvoltarea sistemului financiar bancar, rata economisirii, mai putin a investitiei (iarasi nu e in regula!) si mai putin capacitatea de absorbtie a pietei interne (cererea agregata). Pe cand factorii directi care sustin cresterea nu sunt dezvoltati: munca, natura, capitalul, progresul tehnologic, inovarea, informatia si cercetarea stiintifica. In felul acesta nu se poate sustine o crestere economica, iar sectorul privat romanesc ajunge, in felul acesta, sa nu se poata dezvolta si sa regreseze. Sa nu uitam ca obiectivul principal pe care ar trebui sa-l urmarim este ajungerea din urma a tarilor dezvoltate, reducerea decalajelor. Altfel prezenta noastra pe piata europeana va fi una cat se poate de anemica si vom ramane si pe viitor o tara saraca. Saraca tara bogata... Si nici macar prea interesanti, atata vreme cat nu vom mai putea sa furnizam o forta de munca calificata catre Vest. Cresterile economice trebuie sa fie reale, sustinute si sanatoase pe termen lung pentru a avea dezvoltare durabila. Sa speram ca asa va fi si ca ne vom indrepta spre mai bine, cum se spune. Spre un bine sanatos din punct de vedere economic, nu unul iluzoriu.

Cat de fericiti suntem...?

2011-08-16T04:50:00.001+03:00

Se fac tot felul de analize privind starea economica, sociala, morala a societatii romanesti, se constata o nemultumire, o decandenta in toate privintele. Sigur, intr-o perioada de criza economica, e lesne de ghicit ca si nemultumirile sunt mari. Pe de alta parte aceste nemultumiri il conduc pe om spre o nostalgie a unor vremi trecute si iata ca se gasesc multi nostalgici fata de trecut... Insa e o nostalgie care nu mi se pare a fi bine intemeiata. S-ar parea ca nemultumirea este pentru unii (si nu putini) intr-o stransa legatura cu nostalgia de care vorbeam. Omeneste vorbind, pot sa inteleg. Omul, cand e nemultumit, se gandeste la vremurile bune de alta data si se poate intampla sa te apuce si o nostalgie. Si nostalgia asta are multe fatete, daca pot sa zic asa... Spre exemplu erai mai tanar/a... Tineretea, atunci cand ajungi la o anumita varsta, ti se poate parea ca e aurita de un nimb sublim de fericire... Pot fi multe cauze ce determina aceasta nostalgie...
Insa stateam zilele trecute si ma gandeam la un alt aspect si anume la cate privatiuni a avut de suportat acest popor numai in ultimii 30 - 35 de ani... A avut de suportat o dictatura dura, cea comunista, cultul personalitatii "conducatorului iubit", lipsa de libertate, apoi ochii si urechile atotprezentei Securitati, apoi privatiuni de ordin material - sa nu uitam lipsa mancarii, cozi din zori, de la 3 noaptea, la produse alimentare, cozi imense la paine, intreruperea curentului si stat in casa cu lampa cu gaz, program de doua ore la televizor - numai muzica ce proslavea cuplul Ceausescu (ca nu pot sa-i spun muzica patriotica). Ne uitam la televiziunea bulgara, "la bulgari", cum spunea toata lumea. Nu era un film bun la televizor, la TVR, pe care sa-l fi putut viziona cu placere. Nu era deloc! Cinemateca era asaltata si erau, intr-adevar, filme de arta (unul din putinele lucruri bune din acea perioada!). Ceausescu a platit datoriile (nu asa de mari cum sunt ele astazi) iar poporul a suferit din greu. Ne uitam la bulgari sa vedem meciurile campionatului mondial de fotbal - nici fotbal international nu mai puteai viziona la noi. Apoi rafturile goale din Alimentara, de ziceai ca de abia atunci s-a deschis magazinul si inca nu ajunsese sa fie aprovizionat... Trebuia sa ai relatii ca sa gasesti de mancare... Sau se faceau delegatii de servici in orase mai bine aprovizionate ca sa mai cumperi cate ceva de mancare... Numai vorbesc de declinul vietii culturale, pentru ca totul era sa-l "proslavesti" pe Ceausescu si regimul sau... "Tovarasa" era in tot ce inseamna viata culturala, si acest tot mergea spre un dezastru... Ca, mai apoi, dupa Revolutie, cand asteptarile din partea populatiei erau in mod firesc foarte mari, sa inceapa somajul, inchiderile masive de intreprinderi, pariuri cu agricultura, care au adus-o intr-o stare de subzistenta, s-au dezintegrat CAP-urile, IAS-urile, cu toata baza lor de productie, s-au distrus irigatiile, emigrare in masa, ca efect al celor de mai sus... Oamenii obisnuiti au vazut cum o patura subtire a ajuns sa se imbogateasca peste masura, in vreme ce marea majoritate saracea pe zi ce trece. Inflatie mare. Preturi care au crescut in mod constant. Ajunsesem sa fim milionari, ce ironie trista... Salarii mici. Acum din nou am ajuns indatorati, mult mai mult decat eram pe vremea lui Ceausescu. In schimb aveam parte de taieri de salarii si pensii! Pentru ca trebuie sa fim prudenti, nu-i asa? Mereu am fost prudenti. Si Ceausescu tot din prudenta si-a platit datoria. Sa fim, sa ramanem demni, neatarnati, sa nu depindem de nimeni! Cata corectitudine, Dumnezeule...! Cand ma gandesc ca altii stau pe o saltea groasa de datorii! Si au dus-o bine. Poate ca nici acum n-o duc foarte rau, mai rau decat noi. Si au reusit sa se dezvolte economic. Noi faceam "reforme structurale"... Romanul din prudenta e sarac. Au urmat celebrele mineriade, mitinguri uriase, da, oamenii au iesit in strada. Da, oamenii au protestat. Da, unii au mai si murit. Intr-un colt, langa Piata Victoriei, vezi o cruce caci acolo au murit niste tineri... Lumea trece, azi, nepasatoare. Da, am iesit in strada! Si tot n-am rezolvat mare lucru. Si uite asa, trecand anii, am ajuns aici. In punctul in care ne aflam astazi. Viata culturala tot in declin a ramas... Au inceput sa mearga tot mai putini la teatru, opera... Interesul pentru lectura a inceput sa scada tot mai mult si mai mult...
Stateam si ma gandeam zilele trecute la cate privatiuni a suportat acest popor in ultimii 30-35 de ani... Asta ca sa luam numai aceasta perioada contemporana. Si atunci... cat suntem, pana la urma, de fericiti? Romanul are o vorba: "Doamne fereste de mai rau!". Intotdeauna ne gandim la mai rau. In mentalul colectiv exista mai degraba aceasta posibilitate - mai rau, decat posibilitatea de mai bine. De aia si Ceausescu si-a platit datoriile, de aia trebuie, acum, sa fim prudenti. Sa nu cumva, Doamne fereste, sa fie mai rau... Cu alte cuvinte, ce sa te mai gandesti la mai bine, stai putin, sa nu maniem pe Dumnezeu! Cand o fi mai rau, sa ne fie ca acuma! Nu suna asa o vorba din popor? Noi ce vis de mai bine avem? Americanii au creat celebrul American Dream.. Care e visul nostru de mai bine? Pare hilar, dar e acela ca sa nu fie mai rau. Iar printre picaturi cream niste visuri surogat. Nici macar nu indraznim sa ne gandim la o Uzina de Visuri, ca Hollywood-ul! Si cum ai putea fi fericit fara sa visezi? Pentru ca visul este cel care, pe langa faptul ca-ti da o stare buna si articuleaza o vointa, iti deschide si o perspectiva noua, mai buna asupra lucrurilor. Fara un vis, un mare vis, stau si ma intreb daca omul poate fi fericit si poate prospera in intreprinderile sale. Mie mi se pare ca e, mai degraba, asemenea Albatrosului, asa cum l-a vazut Charles Baudelaire, stand pe punte si miscandu-se greoi. Si cu totul altceva este cand isi ia zborul, departe, devenind "printul vastei zari", devenind in azur un adevarat rege!

"Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi

Acuma par fiinţe stângace şi sfiioase

Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi

Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase

.............................................................

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări

Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă

Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări

Aripele-i imense l-împiedică să meargă."

Pe cand toate aceste privatiuni, de care vorbeam mai sus, ne-au facut sa ne asemanam cu Poetul de care ne vorbeste Baudelaire.S-a stins parca orice fel de ideal, orice fel de vis, orice fel de tarie. Nu degeaba spunea tot Baudelaire:

"Talger plin cu giuvaere
O, Francisca, - paine, miere,
Vin ceresc ce da putere!"

Si atunci cum am putea sa realizam ceva maret, ceva extraordinar, de care sa fim mandrii ? Fara un ideal, fara un vis, care sa ne impinga, ca sa zic asa, inainte. Altminteri toata lumea e nemultumita si vede lucrurile, mai degraba, in negru. Acest popor a suportat atatea privatiuni in toata Istoria recenta si de atatea ori i-au fost inselate sau furate sperantele de mai bine, incat a ajuns sa nu mai spere la prea mare lucru. Sa nu-si mai faca iluzii, dar si sa nu mai aiba un ideal, un vis, cum i-am spus eu, deoarece, judecand realist, ajungi la concluzia ca nu mai are niciun rost.
Si atunci... cat de fericiti suntem? Da, exista o fericire, daca o putem numi asa, si anume fericirea de a te multumi cu nimicuri, cu tot felul de fleacuri. Ceea ce mi se pare sinonim cu sintagma: esti fericit cand nu te gandesti la fericire. Pentru ca nu merita sa te gandesti, sa-ti bati capul cu astfel de probleme. Ajungi la concluzia ca ea nu exista, de vreme ce e atat de pretentios, imposibil chiar, sa ajungi la ea. La fericire nu se poate ajunge fara un ideal, fara o credinta. Si atunci... ca tot l-am citat pe Baudelaire, o voi face din nou:

"Mai bine cu-o minciuna sa ma îmbat si-alene
Sa ma scufund în ochii tai limpezi ca-ntr-un vis
Si-ncet s-adorm în umbra ce-ti luneca din gene!"

Noi am devenit exemplul clasic cum privatiunile de tot felul pe timp indelungat ucid orice fel de fericire adevarata. Frustrarile devin, in schimb, foarte mari. Si deodata ne dorim fericirea la modul cat se poate de direct, de brusc, nemaitinand cont de nimic. Ca si cum omul ar vrea sa se elibereze deodata de toate aceste poveri, care nu-i folosesc, pana la urma, la nimic si nici nu i-au adus nimic bun.
Cat de fericiti suntem...?

Efectul unei posibile reveniri a crizei economice

2011-08-13T22:38:00.000+03:00

Deja incepe sa se vorbeasca despre o noua criza economica. Prima a fost cea din 2008, a doua ar fi cea din 2011. Totusi, chiar daca, actualmente, nu s-ar putea vorbi de o noua criza, ci doar de neincredere, n-am vazut o analiza asupra efectului pe care l-ar putea produce atat in lume cat si in tara noastra. Discursul prezidential nu ne ofera prea multe explicatii in acest sens... Mie mi se pare ca el nu aduce nicio noutate. Ca e vorba de o neincredere, de o reactie, asta stiam. Si presa straina, si cea de la noi, au relatat acest lucru. Ca avem deficit bugetar, si o prioritate este reducerea acestuia, stiam si asta. Sa nu intram in panica - bun, nu intram in panica.Observam ca nu prea sunt noutati. Ca trebuie sa fim prudenti, de acord... E clar ca nu trebuie sa fim imprudenti. Dar o analiza asupra efectului unei posibile reveniri a crizei (sau a venirii unei noi crize, poate ca e mai corect asa) nu am vazut. Va avea un efect asupra tarii noastre? Care va fi acela? Ce intensitate va avea? Daca suntem pregatiti sa-i facem fata si cum... Problema nu ar fi panica sau ingrijorarea, ci absenta unei analize lucide. Pentru ca oamenii ar trebui sa stie la ce sa se astepte, cel putin pe termen scurt si mediu, cum le va afecta viata aceasta noua criza. Discursul linistitor nu va tine niciodata loc unei analize obiective asupra fenomenului. Iar lipsa unei asemenea analize conduce la cresterea populismului, dar ar putea crea si panica. De observat este ca si in ceea ce priveste prima criza, cea din 2008, discursul a fost acelasi: linistitor, sa nu se creeze panica. Anul 2009 a fost un an electoral si lucrurile au mers relativ bine (un bine mai mult formal, ca sa zic asa). In 2010 insa s-au simtit la modul cel mai clar efectele crizei, iar cetatenii au trebuit sa le suporte. Cu greu. Observam acelasi tip de discurs acum, in 2011, cu un an inainte de alegeri! Poate din acest motiv un astfel de discurs "linistitor", cu scopul de a nu-l ingrijora pe cetatean, imi da mai degraba fiori... Si nu numai mie... Interesant este faptul ca o tara precum China, cel mai mare creditor al SUA, se simte ingrijorata de evolutiile economice si financiare din America. Pentru ca de felul in care vor fi rezolvate problemele acolo, in SUA, ar putea depinde si bunul mers la lucrurilor in lume. Deocamdata se pare ca situatia in SUA tinde catre o rezolvare pozitiva, ca sa zic asa. Presedintele Obama a si declarat ca administratia stie ce are de facut. Sa speram ca se vor rezolva problemele astfel incat sa mearga totul spre bine. Probabil ca o analiza care sa previzioneze corect cum vor sta lucrurile inca nu se poate face. Lumea ramane in asteptare, dar, dupa parerea mea, problemele nu se vor rezolva asa de usor. E un proces de durata, dar sa speram (ca altfel ce-am putea face?) ca suntem pe drumul cel bun si ca macar o parte din acestea vor fi rezolvate intr-un timp relativ scurt. Daca luam in considerare analiza facuta de Wall Street Journal, care spune despre companiile americane ca stau cu teancuri de bani record la saltea, parerea mea este ca tocmai acest aspect sta la baza stagnarii economice. Dispare motivatia muncii, a productiei. In schimb esti motivat sa-ti pui in conturi sigure fondurile in exces. Si asta devine principala preocupare a companiilor, lucru ce slabeste piata. Analiza spune asa: "Pentru a ieşi din impasul de acum, pieţele trebuie să se bazeze pe propriile puteri sau să-i aştepte pe politicieni să ia măsuri radicale pentru a porni creşterea economică.". Daca ar fi vorba de masuri radicale, care ar fi acelea...? Insa ar putea fi si alte solutii, poate mult mai eficace, daca ar fi bine studiate. In primul rand devalorizarea dolarului ar trebui transformata intr-o oportunitate. Ar putea contribui la cresterea exporturilor SUA. Devalorizarea dolarului poate fi privita ca un lucru rau, desigur. Dar de ce nu am cauta si aspectele bune care ar rezulta dintr-o asemenea situatie? Mai ales ca exista bani, companiile au bani multi! Pe de alta parte, dupa parerea mea, aceasta criza ne arata ca piata trebuie largita! Ce vreau sa spun prin asta? Eu cred ca am putea imparti lumea, din punctul de vedere al pietelor, in piete bogate (caracteristice tarilor cu economii dezvoltate, avasante) si piete sarace (caracteristice tarilor in curs de dezvoltare si slab dezvoltate). Contrastul dintre cele doua este evident. Dar daca aceste companii au teancuri de bani record la saltea, lucru ce face sa dispara motivatia economica a productiei de bunuri (datorita unui efect de saturatie. Analiza Wall Street Journal spune: "Chiar dacă băncile centrale ar începe din nou să pompeze bani în economie, cu o asemenea abundenţă de cash deja existentă, nu ar folosi la nimic." - inutil sa creditezi abundenta de cash. Chiar absurd.), pentru ca sa nu se intample treaba asta, acestea ar putea investii tocmai in tarile in curs de dezvoltare (pentru ca forta financiara exista din partea lor) si astfel s-ar "largi" piata, cum am zis mai sus, lucru din care ar putea profita atat tarile dezvoltate cat si cele in curs de dezvoltare si s-ar putea relansa activitatea economica pe plan mondial. China a si subliniat ca "ţările occidentale să aibă curajul de a tăia legăturile dintre politicile lor şi să amplifice coordonarea cu ţările în curs de dezvoltare.". Ideea are talcul ei si nu e o idee rea, daca ai sta sa te gandesti bine. Acumularea aceasta extraordinara de resurse financiare in companiile din statele dezvoltate, pana la saturatie, determina raritatea acelorasi resurse nu numai in tarile in curs de dezvoltare, dar chiar si in ceea ce priveste statele dezvoltate (criza datoriilor suverane, datoriile mari pe care le are SUA). Cu alte cuvinte nu mai are cine sa faca investitii, decat aceste companii cu bani multi la saltea, iar in asemenea conditii bancile vor manifesta prudenta in acordarea de credite. Si ar trebui sa le faca, pentru a relansa economia. In caz contrar stagnarea economica de acum s-ar putea transforma usor intr-o noua recesiune. De ce? Pentru ca o stagnare economica influenteaza consumul. Cu alte cuvinte si consumul stagneaza. De aceea el poate sa si scada. Dar daca scade consumul, intreprinderile isi vor reduce productia, deci productia globala, nivelul de ocupare al fortei de munca si veniturile vor scadea. Pe de alta parte, daca aceste investitii nu vor fi facute, companiile tinand o mare cantitate de bani la saltea, atunci s-ar putea ca aceasta masa monetara sa fie privita, interpretata ca fiind excedentara, caz in care apare inflatia. Se vorbeste de faptul ca SUA ar putea da drumul la tiparnita de bani... Dar de ce ar fi exclus ca si alte state, cu datorii mari, sa nu apeleze la o masura similara...? Capitalul financiar ar trebui sa circule. Din cate se vede nu prea se intampla treaba asta, si de aici aparitia acestor puncte de acumulare, sa le zic asa. In cazul in care stagnarea economica actuala se va transforma in recesiune (intr-o noua recesiune) eu cred ca e destul de clar ca si tara noastra va fi afectata destul de puternic, dar nu numai noi. In orice caz, de ce am fi noi exceptia? Ar scadea si mai mult consumul si ar creste somajul, intr-un astfel de scenariu (pesimist). Insa un nou declin economic nu este exclus, dar eu cred ca ar putea fi, pana la urma, evitat. Ceea ce nu inseamna ca lucrul acesta se va si intampla.

Imagine all the people living life in peace...

2011-08-12T00:18:00.001+03:00

Si inca un cantec foarte frumos:

Avem o intelectualitate de stanga?

2011-07-29T02:50:00.000+03:00

Aceasta intrebare pe care mi-am pus-o cu ceva vreme in urma a inceput sa ma framante, tot gandindu-ma la faptul daca in decursul celor peste 20 de ani scursi de la Revolutie s-au sustinut cu adevarat idei de stanga sau nu. Se tot vorbeste, spre exemplu, de faptul ca Romania nu e stat social, cand, de fapt, ar trebui sa fie, dupa cum spune si Constitutia. In al doilea rand, ar trebui sa precizez ca atunci cand spun 'intelectualitate de stanga' nu ma refer neaparat la intelectuali membrii intr-un partid (de stanga), ci la aceia care, nefiind membrii vreunui partid, au vederi de stanga si sustin viziuni de stanga. Nu de alta, dar daca arunc o privire fugara constat ca nu prea exista astfel de oameni. Spre exemplu: Andrei Plesu, H.R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, si sunt numai cateva exemple, dintre cei mai cunoscuti intelectuali de la noi, care au si scris articole in paginile gazetelor, carti, si-au exprimat viziunile public, la televizor, in multe emisiuni, pot fi oare considerati de stanga? Cred ca nu... Dupa parerea mea, suntem o tara saraca, daca pot sa ma exprim astfel, in intelectuali de stanga neregimentati intr-un partid politic. As dori sa mai precizez un lucru: cand spun 'de stanga' nu ma refer la comunism. Multa lume poate ca are tendinta de a considera stanga politica acelasi lucru cu marxismul si comunismul, desi nu e acelasi lucru. Daca mai avem ganditori marxisti?... Ar fi si aceasta o intrebare. Insa eu nu ma refeream la marxism. Ca sa fiu si mai clar: avem politicieni social-democrati si un partid PSD, social democrat. Avem insa ganditori social-democrati, fara sa faca neaparat parte din acest partid sau dintr-un alt partid de stanga? Dar sa vedem ce spune Wikipedia:
Social democracy

"The Socialist International (SI) is the main international organization of social democratic and moderate socialist parties. It affirms the following principles: first, freedom—not only individual liberties, but also freedom from discrimination and freedom from dependence on either the owners of the means of production or the holders of abusive political power; second, equality and social justice—not only before the law but also economic and socio-cultural equality as well, and equal opportunities for all including those with physical, mental, or social disabilities; and, third, solidarity—unity and a sense of compassion for the victims of injustice and inequality. These ideals are described in further detail in the SI's Declaration of Principles."

Un intelectual social-democrat ar putea sa dezvolte, spre exemplu, aceste principii/valori de baza, enuntate de Internationala Socialista:

Libertatea;
Egalitatea si Justitia Sociala;
Solidaritatea.

Care ar trebui sa fie valorile de baza pe care se fundeaza un partid de stanga, social-democrat, si care trebuie dezvoltate si intelese foarte bine, pentru a putea fi cu succes aplicate in societate, dar si pentru ca oamenii sa inteleaga despre ce e vorba. Impresia mea e ca exista, totusi, din pacate, la noi o confuzie (mai mult sau mai putin voita, mai mult sau mai putin intretinuta, n-as putea sa spun...) intre stanga politica si comunism, dupa cum spuneam si mai sus. Insa trebuie sa fie clar ca nu e asa! Iata ce arata articolul din Wikipedia:

"Social democracy is officially a form of evolutionary reformist socialism.^[1] The Frankfurt Declaration of the Socialist International in 1951, attended by many social democratic parties from across the world, committed adherents to oppose Bolshevik communism and Stalinism, and to promote a gradual transformation of capitalism into socialism."

Dupa parerea mea, este foarte important sa intelegem foarte bine lucrul acesta, in vederea evitarii oricaror confuzii de acest fel. De observat ca valorile de baza ale Internationalei Socialiste sunt , la baza, Libertate, Egalitate, Fraternitate, intelese insa intr-un anumit mod si, ceea ce iese in evidenta: Egalitatea este vazuta ca Egalitate si Justitie Sociala iar Fraternitatea este inteleasa ca Solidaritate, desi cred ca poate avea si alte intelesuri si aspecte.
Sunt de notat aici doua citate din Eduard Bernstein:

"No one thinks of destroying civil society as a community ordered in a civilized war. Quite to the contrary, Social Democracy does not want to break up civil society and make all its members proletarians together; rather, it ceaselessly labors to raise the worker from the social position of a proletarian to that of a citizen and thus make citizenship universal. It does not want to replace civil society with a proletarian society but a capitalist order of society with a socialist one." Eduard Bernstein^[14]Bernstein urged social democrats to be committed to a long-term agenda of transforming the capitalist economy to a socialist economy rather than a sudden upheaval of capitalism, saying:
"Social democracy should neither expect nor desire the imminent collapse of the existing economic system … What social democracy should be doing, and doing for a long time to come, is organize the working class politically, train it for democracy, and fight for any and all reforms in the state which are designed to raise the working class and make the state more democratic." Eduard Bernstein

Precum si ceea ce sustine social-democratia:

"In general, contemporary social democrats support:

A mixed economy consisting of both private enterprise and publicly owned or subsidized programs of education, universal health care,child care and related social services for all citizens.

An extensive system of social security (although usually not to the extent advocated by socialists), with the stated goal of counteracting the effects of poverty and insuring the citizens against loss of income following illness, unemployment or retirement.

Government bodies that regulate private enterprise in the interests of workers and consumers by ensuring labor rights (i.e. supporting worker access to trade unions), consumer protections, and fair market competition.

Environmentalism
and environmental protection laws; for example, funding for alternative energy resources and laws designed to combatglobal warming.
A value-added/progressive taxation system to fund government expenditures.

A secular and a socially progressive policy.

Immigration
and multiculturalism.
Fair trade
over free trade.
A foreign policy supporting the promotion of democracy, the protection of human rights and where possible, effective multilateralism.

Advocacy of social justice, human rights, social rights, civil rights and civil liberties."

Iata ca avem o serie intreaga de concepte, pe care intelectualitatea de stanga ar trebui sa le analizeze si sa le dezbata. Observam, printre altele, concepte de maxima actualitate, si nu cred ca gresesc daca spun asa, precum: imigratie si multiculturalism, multilateralism, drepturile omului, impozitare progresiva. Lucrurile acestea sunt dezbatute foarte putin la noi. In general, la noi, in talk-show-urile televiziunilor de stiri nu se dezbat concepte ci declaratii ale oamenilor politici, sau ce a facut un om politic, sau un eveniment politic, sau unul cu astfel de conotatii. Conceptele nu sunt dezbatute la noi. Atacate, in sensul negarii acestora, da. Aveti aici , in articolul D-nei Corina Cretu, un exemplu in care se observa clar negarea a multiculturalismului si nu dezbaterea conceptului si nici macar o minima tendinta spre o dezbatere. Pentru ca, dupa parerea mea, astfel de lucruri ar trebui sa se dezbata nu numai in interiorul unui partid, "in spatele usilor inchise", cum se spune, dar si in societate, pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine astfel de notiuni si ar fi, cred, in interesul partidelor ca lucrurile sa se desfasoare asa. Pe cand la noi predomina atacul la persoana din presa (atacuri verbale sau scrise, prin luari de atitudine impotriva cuiva), nume si al unei cunoscute gazete, iar lucrul acesta indica o scadere a activitatii intelectuale, la noi. Ori negam ceva, ori atacam la persoana si, pe urma, ne mai miram de ce lucrurile merg prost si societatea arata asa cum arata, adica tot prost. Si asta pentru ca nivelul e scazut, trebuie s-o recunoastem.
Analizate si intelese aceste concepte, stanga noastra politica si nu numai ar putea sa se modernizeze, sa se schimbe in bine. Evident, sunt pentru cultivarea dialogului si cu cei din alte tari, pentru a vedea cum gandesc si acestia. De ce spun asta? Sigur, in ceea ce ne priveste, tara noastra a strabatut si inca nu a terminat, dupa parerea mea, o lunga perioada de tranzitie. In aceasta privinta ar fi multe de discutat. Maturizarea, si nu numai a stangii, dar si a intregii clase politice, necesita un timp indelungat. Totusi, a cam trecut o generatie (se spune ca ar fi vorba de 25 de ani, cand vorbim de o generatie; suntem pe aproape!) si lucrurile ar trebui sa arate altfel. Observati insa ca am spus: 'si nu numai'. Pentru ca este o problema si pe plan european:

"Since the rise in popularity of the New Right and neoliberalism, a number of prominent social democratic parties have abandoned the goal of the gradual evolution of capitalism to socialism and instead support welfare state capitalism.^[3] In recent years, several social democratic parties (in particular, the British Labour Party) have embraced more centrist, Third Way policy positions. The development of Third Way social democracy has resulted in the rise of democratic socialism as a distinct ideology split from social democracy. In many countries, social democrats continue to exist alongside democratic socialists, who stand to the left of them on the political spectrum. The two movements sometimes operate within the same political party, such as the Brazilian Workers' Party^[4]and the Socialist Party of France."

Dar e de citit si:

Third Way (centrism)

unde se arata ca:

"The Third Way refers to various political positions which try to reconcile right-wing and left-wing politics by advocating a varying synthesis of right-wing economic and left-wing social policies.^[1] Third Way approaches are commonly viewed from within the first- and second-way perspectives as representing a centrist reconciliation between capitalism and socialist command economy.^[2]^[3] Less often, the phrase "Third Way" is used to refer to Distributism.Democratic socialism would be an example of a Third Way.^[4] This claim is embodied in the alternative description of the Third Way as the Radical center.Third Way policies were enacted in the 1980s in Australia by the Hawke/Keating Laborgovernments.^[5] The most recent prominent examples are the Clinton administrations in theUnited States as well as 2008 presidential candidate Hillary Clinton,^[6] the Labour Party (New Labour) governments of the United Kingdom under Tony Blair and Gordon Brown, Gerhard Schröder's "Neue Mitte" in Germany^[7] the Liberal Party government of Canada under Jean Chrétien and Paul Martin, the Australian Labor Party under Kevin Rudd, the Polder Modelunder Wim Kok in the Netherlands, the Democratic Party - demokraci.pl in Poland and the previous Labour government in New Zealand, led by current UNDP Administrator Helen Clark.
The Third Way rejects both laissez-faire and socialist approaches to economic governance, but chiefly stresses technological development, education, and competitive mechanisms to pursue economic ends according to the Democratic Leadership Council.^[8] One of its central aims is to protect the modern welfare state through reforms that maintain its economic integrity.^[9]The third way has been criticized by some conservatives and libertarians who advocate laissez-faire capitalism.^[10] It has also been heavily criticized by many social democrats, democratic socialists and communists in particular as a betrayal of left-wing values. Specific definitions of third way policies may differ between Europe and America.
Past invocations of a political 'third way' or a 'middle way' have included the Fabian Socialism, Distributism, Technocracy (bureaucratic),Keynesian economics, Franklin Roosevelt's New Deal, Italian Fascism under Benito Mussolini,^[11] Harold Macmillan's 1950s One Nation Conservatism^[12] and Phillip Blond's Red Toryism."

De unde rezulta urmatorul lucru, si anume ca Neoliberalismul a avut o influenta asupra Social-Democratiei, impingandu-o spre Centrism - Third Way - incercandu-se astfel reconcilierea intre cele doua aripi politice - stanga si dreapta - prin sinteza intre politicile economice de dreapta si cele sociale, de stanga. Deci un pact ideologic, un fel de armistitiu intre stanga politica si dreapta politica, printr-un compromis de ambele parti. Problema ar fi daca, in actualul context economic, marcat de o criza profunda, Third Way ar mai fi viabil si daca nu cumva printr-un astfel de armistitiu, Social-Democratia a inceput sa se 'dilueze', sa-si piarda din vigoare si chiar din valori in favoarea unei abordari mai de dreapta, dar si reciproc. Cat de benefic a fost pentru Social-Democratie acest lucru? Cat de benefic a fost pentru societate acest lucru? Pe de alta parte Neoliberalismul s-a impus pana la urma, dar consecintele economice se vad - criza actuala, generatoare de somaj masiv si probleme majore, chiar in tari cu guvernare de stanga. Dupa parerea mea, stanga politica a pierdut si se vede lucrul asta si din faptul ca in multe tari europene partidele populare de dreapta au castigat alegerile, ajungand sa aiba majoritatea in Parlamentul European:

European Parliament

Se vede cu claritate ca Popularii au castigat avand 285 de locuri in PE, fata de Grupul Socialist - 185. Pe cale de consecinta, dreapta a inceput sa-si impuna viziunea sa, criticata in multe cazuri de stanga politica. Asta apropo si de vigoarea stangii, de care pomeneam mai sus ca a scazut, pentru ca in felul acesta stanga politica nu a mai putut sa-si convinga electoratul sau (chiar si electoratul traditional, cum s-a intamplat la noi). Si atunci se naste intrebarea: este cumva stanga politica intr-un declin ideologic? Intr-un fel, prin pactul facut cu Neoliberalismul, stanga si-a 'tradat' atat electoratul cat si propria sa ideologie. Sau, poate mai bine zis, lucrul acesta a generat confuzie. Una generala. Care a permis electoratului de stanga sa migreze catre o dreapta populara in ascensiune. De observat ca si in dezbaterea celebra pentru alegerile prezidentiale din Franta dintre Nicolas Sarkozy si Segolene Royal , cea din urma, candidata din partea Partidului Socialist Francez, nu a reusit sa convinga. Unii poate vor spune ca n-a reusit sa convinga pentru ca e femeie si femeile sunt discriminate. Eu as pune altfel problema: n-a convins Segolene Royal sau n-a convins Partidul Socialist Francez? Eu cred ca aceasta este intrebarea! Eu cred ca n-a convins Partidul Socialist Francez! Si asta datorita 'diluarii ideologice' de care vorbeam mai sus.

Aceasta 'diluare ideologica', care a luat nastere prin mutarea ideologica a stangii spre Centrism, a avut drept consecinta in plan social (deci nu in cel politic) diminuarea intelectualitatii de stanga sau, poate si mai bine zis, 'diluarea' acesteia, atata vreme cat relatiile economice influenteaza relatiile sociale, si, dupa cum se vede in ideologia Third Way, politicile economice, pe care se fundamenteaza aceste relatii, sunt de dreapta. Confuzia a fost sporita si de faptul ca drepta a imbracat haine de stanga si a adoptat un populism de asa maniera incat sa obtina cat mai multe voturi, ceea ce stanga nu a reusit sa faca. Insa declinul stangii nu este de bun augur... Cred ca se poate vorbi de un anumit dezechilibru, ce poate pune in pericol democratia, pentru ca impunerea clara a dreptei poate favoriza aparitia unor fenomene de extrema. E o problema de discutat. Si nu e o problema usoara. Departe de mine gandul de a confunda dreapta politica cu extrema dreapta. Totusi, fenomene de intoleranta, cum se poate vedea si din articolul D-nei Corina Cretu, care vorbesc de o "colonizare a musulmanilor", se pot constata si la noi. Lucru destul de ingrijorator. In ceea ce priveste dreapta, impresia mea e ca aceasta a castigat confruntarea politica cu stanga, insa, economic vorbind, Neoliberalismul a generat aceasta criza economica si financiara. Fara s-o poata evita . Din acest punct de vedere dreapta a pierdut, datorita politicilor sale economice si ceea ce i-as reprosa este ca, in prezent, nu arata suficienta flexibilitate si deschidere tocmai pentru a atenua din efectele crizei, iar in acest sens un dialog democratic si rational cu stanga politica s-ar impune. Ceea ce nu se prea intampla. Ci, mai degraba, mi se pare ca ar fi vorba de o revenire la politicile traditionale, ceea ce ar trebui sa puna stanga politica in garda si sa se gandeasca daca centrismul Third Way ar mai putea fi valabil.

La noi, cel putin din punctul de vedere al intelectualitatii, inca din anii '90, dreapta a avut suprematia. Intelectualitatea noastra, in general vorbind, e anti-Iliescu. Asta e punctul de pornire, de baza. Si se vede ca si acum, cand Iliescu nu mai este presedinte nici macar de partid, avand o functie doar onorifica, retorica, in repetate randuri, este anti-Iliescu. Intr-un fel este de inteles ca un lider sa fie criticat de partea adversa. Insa intelectualitatea noastra s-a plasat pe partea dreapta inca de la inceput. Daca lucrul acesta era justificat oarecum in primii ani dupa Revolutie, intrucat tara noastra iesise de putina vreme de sub comunism, si era de inteles intru catva o atitudine mai de dreapta pentru ca trebuiau facute reforme in sensul economiei de piata, a proprietatii private, s.a, mai este, oare, justificata o astfel de atitudine acum? Pentru ca lipsa unei intelectualitati autentice de stanga, neregimentata intr-un partid politic, poate crea un dezechilibru major in plan social, dar si in plan politic si face imposibil dialogul rational si serios. In schimb situatia asta face posibila etichetarea, atacurile la persoana aparute in presa, prin tot felul de luari de atitudine a unora impotriva altora, lucru ce are drept consecinta crearea unui climat intelectual precar, care blocheaza generarea de idei benefice societatii. Spre exemplu, nu se vorbeste la modul serios de reducerea saraciei, intr-o tara ca a noastra si cu un PIB ca al nostru. Actuala Putere are idei foarte sarace, in sensul ca tot ceea ce poate spune e ca nu se munceste. Ceea ce este mai trist este ca nici stanga noastra politica, dupa parerea mea, nu adanceste, ca sa spun asa, problema (sau, daca o face, n-ar strica s-o si dezbata mai intens). Reiau ce spune Wikipedia:

social security (although usually not to the extent advocated by socialists), with the stated goal of counteracting the effects of poverty and insuring the citizens against loss of income following illness, unemployment or retirement.

Government bodies that regulate private enterprise in the interests of workers and consumers by ensuring labor rights (i.e. supporting worker access to trade unions), consumer protections, and fair market competition.

Deci, in aceasta privinta, este vorba de politici clare, pe care nici PSD, chiar cand a fost la guvernare, indiferent de denumirile din trecut, nu le-a avut suficient de clar in vedere, dupa parerea mea. Spre exemplu emigratia masiva, consecinta a degradarii economice, care nu e de ieri de azi, e un exemplu in acest sens. De aceea si spun ca aceste concepte trebuie analizate si intelese foarte bine. Tocmai pentru a putea fi foarte bine aplicate si, daca e necesar, adaptate realitatilor concrete ale Romaniei de azi. Or, din ceea ce constat eu, poate fi vorba doar de o impresie (dar de ce am impresia asta?), este ca aceste aspecte sunt, mai degraba, ignorate, lasate pe un plan secund, in favoarea atragerii de capital electoral, de crestere in sondajele de opinie. In felul acesta nu numai ca nu se respecta sau sunt ignorate concepte ideologice importante, dar de aici rezulta si campanii electorale cu promisiuni irealizabile si nerealiste, dar menite sa atraga cat mai mult electorat. Cu o asemenea abordare care favorizeaza si stimuleaza ignoranta nu pot sa fiu de acord. Procedandu-se in felul acesta nu se face altceva decat sa se creeze o masa mare de absenteisti. Ceea ce arata o confuzie si dezorientare din punct de vedere politic la o mare masa din electorat (dar poate fi si consecinta unor schimbari bruste de pozitie in politica partidelor, cum se mai intampla pe la noi, si care nu sunt suficient explicate oamenilor, lucru care evident dezorienteaza electoratul si care arata ca nici in interiorul partidelor noastre lucrurile nu sunt foarte clare).
In general vorbind, avem o intelectualitate care mai mult sustine partizan o ideologie sau alta si mai putin dezbate problemele, facandu-le accesible, in acest fel, oamenilor. Una e sa sustii si alta e sa dezbati. Or, dupa parerea mea, rolul intelectualitatii este cel de a dezbate intai, si pe urma, dar nu e obligatoriu, de a sustine partizan o idee. Pentru ca dezbaterea presupune a gandi asupra conceptului, pe cand sustinerea provine dintr-o convingere pe care o ai. Dar si in momentul in care sustii ar trebui sa aduci argumente, iar la noi argumentatia mi se pare destul de saraca. Sustinem, nu argumentam. Asa e bine, fara sa ne punem problema cum ar putea fi si mai bine. Insa in felul acesta nu se poate progresa, dar pot avea loc dialoguri cum e cel intre un surd si un mut, adica sterile, fara substanta. La noi plasarea pe o pozitie partizana e mai importanta decat o dezbatere adevarata in care sa fie aduse argumente pro si contra si in care oamenii care asista la dezbatere sa se simta implicati. In felul asta se dezvolta ignoranta si, pana la urma, dezinteresul care ia forma absenteismului, destul de mare la noi. Si tot in felul acesta nu se poate dezvolta atitudinea cetateneasca, atata vreme cat cetateanul nu se simte implicat si ignoranta creste. Iata de ce dezbaterea asupra acestor concepte si cum ar trebui puse in practica este importanta si democratica. La noi populismul a fost favorizat in felul in care au mers lucrurile.
Ar trebui ca sa avem, dupa 21 de ani de la Revolutie, o intelectualitate de stanga, fara ca omul sa fie membru intr-un partid politic, si care sa se manifeste mai deschis si mai sigur in spatiul public. Parerea mea este ca nu prea o avem inca. Iar partea proasta e ca nici nu s-a format in toti acesti ani, decat foarte firav poate. Cred ca transgresiunea stangii politice europene catre Centrism a fost una din cauze (incipienta). Dar e de observat ca nici intelectuali de centru nu prea avem. Se popularizeaza masiv ideile dreptei, fara ca sa si convinga neaparat electoratul. Si asta si din cauza ca insasi stanga a suferit o deriva destul de accentuata catre Neoliberalism (dar si practicand politici economice de dreapta in cadrul Third Way) in sensul deregularizarii activitatii economice si promovarea privatizarilor pe scara larga a intreprinderilor de stat, deci o liberalizare foarte larga si foarte pronuntata. Neoliberalismul s-a impus si a condus la criza economica actuala. Replica stangii europene mi se pare destul de slaba, din pacate. Ar trebui, dupa parerea mea, ca stanga europeana sa-si reconsidere pozitia si sa incerce sa-si refaca credibilitatea. Mi-ar parea bine daca stanga romaneasca ar avea un aport important la o astfel de evolutie pozitiva pe plan european. Si ar putea fi un nou inceput, o modernizare a stangii si o normalizare in sensul ca si oamenii s-ar apleca mai mult spre aceasta ideologie politica, spre valorile care o anima, spre conceptele sale, in felul acesta putandu-se restabili echilibrul in societate.

Motanul_Filozof

O veste foarte trista...

Despre ideea de a se infiinta mai multe partide politice

Se arata, printre altele, ca:

24 ianuarie

La multi ani!

Cate ceva din realitatea interna...

Doua puncte de vedere...

Obiectivitatea reclama sa aratam cele doua puncte de vedere, ale Puterii si ale Opozitiei. Ce parere aveti?

Parerea lui Joseph Stiglitz...

Cum a debutat noul an...?

Fascinatie

Cu nostalgie si...

La multi ani!! Bun venit 2012!!

Craciun fericit!

Despre neincredere... Reflectii asupra liberalismului

Subiect de reflectie

La multi ani tuturor romanilor!!

Este chiar de atat de aproape colapsul Zonei Euro...?

De citit si:

Inca putina poezie...

Se apropie iarna...

Zi de iarnă

de Alexandru Macedonski

Din volumul Excelsior (1895)

Ce conditii sunt pentru reusita (in Romania)?

Afirmatia unui bancher...

Un foarte interesant articol semnat Paul Krugman

"Nodurile cele mai puternice dintre marile companii transnaţionale tind să se conecteze între ele, ceea ce înseamnă că cele mai puternice TNC-uri se atrag, formând o concentraţie mare de putere.

Duel Putere-Opozitie pe tema situatiei din Grecia

Atena... Grecia...

Cine detine controlul...

Gaddafi a fost ucis!

Iata ce se arata printre altele:

"Potrivit unor surse din cadrul CNT, Muammar Kadhafi a murit în ambulanţă, în drum spre spitalul din Misrata. Cadavrul liderului libian este în acest moment la morga spitalului din Misrata.

Update

De citit aici si aici.

Vechi si nou

Ce a prezis Saddam Hussein...

"Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi, a avertizat miercuri Statele Unite împotriva oricărei tentative de "confruntare" cu Iranul în problema presupusului complot iranian împotriva ambasadorului saudit la Washington, informează AFP.

Intrebarea care se pune ar fi:pe ce se bazeaza Iranul? E vorba de chestia aceea, clasica de altfel, "daca esti slab sa te arati puternic si viceversa"? Sau mai e si altceva la mijloc? Reactia americana:

Interesant de citit!

Sa ascultam si ceva muzica

Ideologia comunista. Pe scurt despre o neclaritate

Grecia, miliardarii greci si.. solidaritatea...

Johnny Raducanu...

Apropo de scutul antiracheta

Ce spun laureatii Premiului Nobel pentru economie...?

Se arata, printre altele, urmatoarele:

În cazul lui Krugman, "piatra de temelie" care stă la baza acestei estimări este faptul că, în proporţie de 100% republicanii se vor opune planului lui Obama. "Nimic nu va trece. Cred că dacă Obama ar propune să respectăm şi mai mult mamele, republicanii tot s-ar opune", a declarat el."

Este vorba de parerea lui Michael Spence, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 2001. Iata ce se arata:

"Economia mondială are o probabilitate de 50% să intre din nou în recesiune, susţine Michael Spence, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2001, în cadrul unui interviu acordat Bloomberg.

Off Topic

Iata si un alt articol, citit in Romania Libera, fara legatura directa cu subiectul, dar care merita citit si apoi de meditat asupra lui:

Un sondaj interesant, rezultatele sunt insa cam contradictorii, cel putin asa mi s-a parut.Spre exemplu:

"Potrivit sondajului, 66% dintre persoanele chestionate au "o părere proastă sau foarte proastă" despre învăţământul actual.

Despre problema cererii de forta de munca si a ofertei de forta de munca

Cat de fericiti suntem...?

Efectul unei posibile reveniri a crizei economice

Imagine all the people living life in peace...

Avem o intelectualitate de stanga?